Puii de barză din Suseni au fost inelaţi de Grupul Milvus

Anul acesta putem spune că este caravana berzelor pentru Grupul Milvus. În aproximativ 20 localităţi vor fi prezenţi membrii Grupului Milvus pentru inelarea puilor de barză. Printre aceste localităţi s-a numărat şi localitatea Suseni, unde Grupul Milvus a ajuns pentru prima dată pentru o astfel de acţiune. Aici, patru pui stăteau cuminţi în cuibul lor. Unul dintre cei patru pui, cel mai mare dintre ei, a fost coborât din cuib pentru a putea fi admirat de curioşi. Capul puiului a fost acoperit pentru a nu se agita.

Puilor de barză le sunt ataşate două inele: un inel colorat din plastic, foarte uşor, care se poate citi de la distanţă cu binoclul şi unul din aluminiu, pe care este trecută ţara. „Pe barza mamă nu o prindem niciodată, pentru că nu stă. Berzele adulte au ciocul roşu şi lung, puii au ciocul negru şi scurt. Când barza se întoarce în România, se poate citi cu binoclul acest inel. Zona Mureşului, de lângă Suseni, este zonă protejată sit Natura 2000. Berzele sunt păsări legate de pajişti şi de zonele umede, aşa că Mureşul le prieşte, motiv pentru care în zonă sunt multe cuiburi. Inelarea este o metodă de cercetare a migraţiei, veche de aproape 120 de ani. Prin intermediul inelelor colorate sunt foarte uşor de recapturat pentru că nu trebuie să reprindem barza, ci ceea ce trebuie să facem este să citim inelul cu un binoclul. Berzele revin în ţară când ajung la maturitate, abia după trei – patru ani când se întorc să cuibărească. Noi verificăm în fiecare an cuiburile şi vedem dacă barza are inel. Dacă e inelată ştim, de exemplu anul acesta, am reuşit să citesc un inel la Ogra şi am observat că e o barză care are 16 ani şi a fost inelată chiar de către mine la Ernei în urmă cu vreo 16 ani” spune Tamás Papp, președintele Grupului Milvus.

Berzele încearcă să-şi păstreze an de an acelaşi cuib, dar puii revin într-un cerc de aproximativ 30 de kilometri de cuib.

„Prin acest proiect pe care îl desfăşurăm în aceste zile în anumite localităţi de-a lungul râului Mureş şi de pe Valea Târnavelor, încercăm să apropiem oamenii de natură pentru că sunt cuiburi chiar în imediata vecinătate a caselor. Asta înseamnă că inelăm puii de barză şi îi aducem jos ca oamenii, copiii să vadă şi să înţeleagă ce înseamnă să trăiască alături de o pasăre atât de minunată, atât de mare, care în fiecare an face peste 12 mii de kilometri pentru a ajunge în România şi pentru a le oferi o veritabilă scenă de viaţă, crescându-şi puii în România, pregătindu-i pentru marele drum spre Africa” spune Iulia Vizi, purtător de cuvânt al Grupului Milvus

Apreciate de localnici

 

Cei care locuiesc în preajma acestor berze sunt bucuroşi că le au aproape şi le admiră cât mai des. „Aici nu a fost cuib în primăvară, dar văd că ele tot pe stâlpul acesta l-au construit. Ele tot aici ştiu să-şi facă locul. Eu m-am mutat în Suseni doar de trei ani, dar când m-am mutat cuibul era deja aici. Le urmăresc cum îşi cară primăvară să îşi facă cuib, cum duc mâncare. E foarte frumos, îmi place” spune Nuţa Pop, localnică în apropierea cuibului de berze de la Suseni.

„Oamenii care stau în apropierea acestor cuiburi trebuie să ştie să le preţuiască, am dori ca oamenii care au aceste berze aproape, să le înţeleagă şi să încurajeze turiştii să le admire. Eventual dacă cineva se opreşte cu maşina şi îi întreabă ce este de văzut, să le ofere acest cuib spre privire pentru că nu peste tot cuibăresc aceste berze. Îşi aleg acele locuri unde înseamnă că există o vegetaţie bogată, unde înseamnă că natura a explodat şi este frumoasă. Îi invit pe toţi cei care ar dori un cuib de barză să se adreseze Grupului Milvus. Am putea găsi o soluţie împreună, evident după plecare lor, pentru a amplasa cuiburi de acest gen în mai multe localităţi pentru a le încuraja să stea mai mult ori să vină mai des, dezvoltându-şi populaţia local. Avem o listă întreagă de aşteptare pentru amplasarea de cuiburi. Procedura însă este mai îndelungată, de aceea am şi spus ca oamenii să ni se adreseze, trebuie să conlucrăm îndeaproape cu companiile de electricitate şi autorităţile locale.Cea mai bună perioadă pentru a amplasa aceste cuiburi este în perioada septembrie – martie, înainte de sosirea lor în România pentru a nu le deranja” adaugă Iulia Vizi.

 

Pericole…

 

Din păcate, cel mai mare pericol pentru berze este electrocutarea, iar asta nu se întâmplă în locurile unde cuibăresc, ci pe liniile de medie tensiune pentru că ele se aşază pe stâlpi între localităţi şi acolo se electrocutează multe dintre ele. La acest aspect, Grupul Milvus lucrează deja cu firmele de electricitate pentru montarea unor materiale din plastic pe liniile de pe stâlp, astfel încât, zona pe care se aşează pasărea să fie asigurată. Doar că este o procedură costisitoare şi de durată având în vedere că sunt peste un milion de stâlpi în ţară. Berzele au foarte puţini duşmani naturali, doar acvilele de talie mare ajung să omoare o barză ori să scoată puii din cuib.

 

Citirile de inele se fac şi în Egipt şi în Africa unde iernează berzele, şi-atunci se află ruta lor de migraţie şi zona de iernare. Emiţătoarele satelitare ar fi o posibilitate de urmărire a berzelor, însă este o procedură costisitoare. „Este o metodă scumpă, nu avem aşa ceva, dar a fost un caz acum vreo zece ani în Dumbrăvioara şi este cea mai bună metodă de cercetare a migraţiei pentru că ne dă puncte fixe şi aflăm exact unde a fost, dar din păcate un emiţător costă cam 3000 de euro” adaugă Tamás Papp

În ultimii ani, numărul berzelor este constant, chiar dacă în unele localităţi scade, creşte în altele. „Berzele au tendinţa de a se grupa mai mult la poalele munţilor, unde avem mai  multă agricultură tradiţională. Anul acesta este un an neprihănit pentru berze pentru că ele când au sosit, era ninsoare, frig, şi-atunci foarte multe perechi au decis să nu cuibărească în acest an şi astfel, în Dumbrăvioara de exemplu, unde aveam 10 – 12 perechi, anul acesta avem doar şapte” precizează Tamás Papp.

Cele care nu cuibăresc, stau pe păşune, hoinărind. Dacă nu au apucat primăvara să depună ouăle, nu o mai fac.

Ca perechi cuibăritoare în România sunt în jur de 6000. „Barza este printre singurele specii de pasăre care are un recensământ pentru că cuibăreşte în localităţi şi este uşor de recenzat. Am făcut recensământul în 2004 şi în 2014 şi populaţia este constantă din fericire” Tamás Papp