Roxana Halaţi are 19 ani şi este elevă în clasa a XII-a la Liceul „Petru Maior” la profilul Matematică-Informatică. De curând a participat, reprezentând judeţul cu mândrie, la un concurs de discursuri în limba engleză. Cum a fost această experienţă pentru ea, vă las să aflaţi din interviul de mai jos.

Rep.: De curând ai participat la Concursul Național de Discurs Public în Limba Engleză. E prima participare? Cum a fost competiţia? Cum se derulează concursul?
Roxana Halaţi: Ca întotdeauna, competiția a fost solicitantă și a necesitat multă muncă și pregătire, dar pentru mine, anul acesta a fost cel mai frumos! E a patra oară când particip și prima dată când mă calific în finală. A fost o noutate pentru mine, deși sunt deja veterană în ale concursului.
Concursul constă în prezentarea unui discurs de aproximativ 5 minute în limba engleză și răspunderea la o scurtă serie de întrebări din partea publicului. Tema acestuia este universală pentru toți participanții, de obicei un citat, astfel ales încât să lase loc de interpretare. Ce m-a atras foarte mult la acest concurs este faptul că nu există răspuns corect sau greșit – e la latitudinea participantului să abordeze tema dată cum crede de cuviință, să își expună părerea, fără a simți că există doar un răspuns « bun ». Competiția e structurată pe mai multe nivele, începând cu nivelul județean, apoi regional, semifinale și finale. În fiecare dintre aceste etape trebuie să te clasifici printre primii pentru a putea avansa la următoarea, dar pe măsură ce « urci » către finală, tot mai puțini participanți se clasifică. Spre exemplu, dacă de la județeană la regională avansează 18 elevi, în semifinală vor avansa numai 2 către finală. Astfel se face triajul pentru etapa finală, unde am fost, anul acesta, 14 participanți.
Nu aș putea spune că mi s-a părut mai greu decât în anii precedenți, am și mai multă experiență acum, dar cu siguranță am depus mai multă muncă. Poate din această cauză am reușit să fiu mult mai relaxată și să mă bucur mai mult de concursul în sine. Nu e ușor, dar o dată ce ai prins « gustul » e foarte greu să renunți.

Rep.: Cât de pregătit trebuie să fii pentru acest concurs?
R.H.: Depinde foarte mult cât de sus îți propui să ajungi, dar și de la individ la individ. Personal, în ultimii patru ani mi-am dedicat perioada de iarnă discursului. De la o etapă la cealaltă sunt aproximativ 2-3 săptămâni în care trebuie să încerci să te îmbunătățești din toate punctele de vedere. Cred că pentru a putea fi sigur pe tine și a putea face performanță la concurs trebuie să crezi cu tărie în ceea ce spui în discurs, să abordezi tema într-un mod cât mai personal. Mai apoi trebuie să fii atent la modul în care îți expui ideile. Ca în orice domeniu al comunicării, e necesar să te asiguri că folosești cuvintele potrivite pentru a nu lăsa loc de îndoială sau de interpretări.
De-a lungul anilor am văzut și discursuri spontane, dar și discursuri repetate cu strictețe. Am observat că mie mi se potrivesc discursurile scrise dinainte, dar « interpretate » astfel încât să dea, din când în când, senzația de improvizație. Aceasta a fost cea mai dificilă provocare a mea – să par spontană cu toate că fiecare cuvânt era așezat cu grijă la locul său.

Rep.: De ce engleză? Când ţi-ai dat seama că ai făcut o pasiune pentru această limbă?
R.H.: Dragostea mea pentru engleză a început încă de când eram la grădiniță. N-aș putea spune exact ce mă atrăgea atunci la această limbă, dar pe măsură ce am crescut mi-am dat seama că vreau să îmi pot exprima gândurile cât mai liber și să pot comunica cu cât mai multe persoane. Am continuat să încerc să mă perfecționez și a devenit parte din mine, oarecum. Engleza mi s-a părut potrivită fiind o limbă de circulație internațională, dar și o limbă care face tot mai mult parte din viața cotidiană. Suntem încojurați de engleză.

Rep.: Multora le este dificil să ţină un discurs în limba maternă, dar iată că tu, reuşeşti să te descurci într-o limbă străină… Cât de mult te ajută participarea la un astfel de concurs, mai ales în viaţa de zi cu zi?
R.H.: Uitându-mă înapoi la anii de liceu, la felul în care m-am dezvoltat și m-am schimbat în acest timp, pot să spun cu toată sinceritatea că nu știu unde și cine aș fi fost acum fără Public Speaking. Să duci o persoană puțin timidă, dar și perfecționistă la un concurs de discurs public poate suna ca rețeta unui dezastru, dar pentru mine a funcționat. Am învățat nu doar să folosesc mai bine resursele limbii engleze, ci și să îmi susțin punctul de vedere, să înțeleg că întotdeauna există mai multe opinii și mai ales să înțeleg că, deși există viziuni diferite asupra unui subiect, acestea nu se exclud reciproc. Cred că prin Public Speaking m-am dezvoltat întâi ca persoană și abia apoi ca vorbitor de limba engleză. M-a format, aș putea spune.

Rep.: Vei mai participa la următoarele ediţii?
R.H.: Conform regulamentului mai pot participa la concurs până la vârsta de 21 de ani. Deși mi-ar plăcea enorm să mă întorc în anii următori, nu sunt sigură că programul îmi va permite odată ce voi fi studentă.

Rep.: Cum ești ca elev? Cum stai la celelate materii?
R.H.: De obicei, îmi dau silința la fiecare materie, dar nu sunt un elev doar de 10. Am încercat, mai ales în ultimul an, să acord importanță acelor materii de care voi avea nevoie și în viitor. Am fost întotdeauna concentrată pe extracuricular – voluntariat, concursuri, evenimente. Școala a fost pe primul plan, dar am încercat să îmi însușesc și alte abilități, înafara acesteia.

Rep.: Cum îţi petreci timpul liber?
R.H.: În anii precedenți m-am implicat în voluntariate și multe activități extrașcolare. Anul acesta am fost nevoită să le las deoparte puțin pentru a mă concentra pe examenul care urmează. Totuși, încă îmi fac timp să citesc cât pot de des (sunt un adevărat șoarece de bibliotecă). Încerc să mă și distrez alături de prieteni, iar între toate acestea, fac parte din echipa de redacție a unui site american din domeniul muzicii.

Rep.: Care sunt planurile tale de viitor? Ce doreşti să faci după terminarea liceului?
R.H.: Nu sunt încă decisă în totalitate ce facultate voi urma. Am mai multe opțiuni din domenii destul de diferite. Cea mai mare provocare a mea este să decid pe ce mă voi axa. Fiind la matematică-informatică am ajuns să iubesc materiile reale și m-aș îndrepta spre acestea. Totuși, partea umană îți spune și ea cuvântul, făcându-mă să mă întreb dacă o licență pe partea de comunicare nu mi s-ar potrivi mai bine. În orice caz, sunt sigură că voi lua, până la urmă, decizia potrivită. Iar apoi, din toamnă, să reîncep să mă implic în activități de voluntariat, sper eu, cât mai multe și cât mai diverse. Nu pot sta locului niciun moment!