Claustrofobia este definită ca o teamă patologică de spații închise: camere fără ferestre, tunele, lifturi, metrouri, peșteri, avioane. Indivizilor nu le este frică de aceste zone, ci mai degraba de ce li s-ar putea întâmpla dacă rămân închiși în ele.
Primele simptome ale claustrofobiei se dezvoltă de obicei în timpul copilăriei sau al adolescenței, iar în anumite cazuri, acestea pot dispărea la vârsta adultă. Severitatea acesteia  poate varia foarte mult, de la un pacient la altul.
Se manifestă prin stări de teamă, iraţionale, atunci când persoana afectată se află captivă într-un spaţiu mic, asociate cu dificultăți de respirație, bufeuri, frisoane, dureri în piept sau dureri de cap, amețeli, senzație de leșin, uscăciunea gurii, teama de a-și pierde controlul, groază, sentimentul că spațiul se îngustează tot mai mult, transpiraţie abundentă, accelerarea pulsului şi tremurat, atacuri de panică care apar în momentul în care o persoană claustrofobică nu mai suporta locul în care se simte închisă.
Cauzele care duc la dezvoltarea claustrofobiei nu sunt cunoscute, însă specialiștii susțin că un posibil motiv pentru apariția tulburării o poate reprezenta o traumă din copilărie.

Tratamentul claustrofobiei

Un tratament medicamentos exact nu este cunoscut deocamdată. Totodată, este indicat ca un claustrofob să nu încerce să se trateze singur, ci să apeleze la medic psihiatru sau un psiholog.
Persoanele care suferă de claustrofobie sunt pe deplin conștiente de efectele acestei tulburări, iar în lipsa unui diagnostic, evită spațiile închise sau situațiile care le pot produce un atac de panică.
Terapia cognitiv comportamentală este de multe ori, foarte eficientă în cazul persoanelor care suferă de diferite fobii, inclusiv de claustrofobie. Aceastî terapie încearcă să pună pacientul față în față cu fobia sa, pentru ca acesta să încerce să își dezvolte  propriile metode în lupta împotriva fobiei.
Medicul poate prescrie anumite medicamente împotriva panicii și a simptomelor fizice pe care claustrofobia le produce.
Conștientizarea faptului că teama sa este irațională nu este suficientă pentru pacientul care suferă de o fobie. În aceste situații, sprijinul din partea familiei și al prietenilor este important, mai ales că o persoană ce încearcă să trateze o astfel de tulburare, poate considera, în anumite momente, tratamentul  destul de dificil, motiv pentru care acesta are nevoie de sprijin.

Dr. Iuliu MOLDOVAN