Pentru nr. 100 al ziarului Glasul Văilor, am realizat pentru cititorii noştri un număr de colecţie, “cireaşa de pe tort” fiind un articol intitulat sugestiv “Se caută cel mai longeviv reghinean?”. Articolul este un studiu ce face referire la 10 reghineni care au trăit 100 de ani, peste un secol, şi topul la zi a celor mai vârstnici cetăţeni ai municipiului. Informaţiile au fost obţinute prin studii amănunţite în presa vremii în arhivele bisericeşti, din declaraţiile celor mai vârstnici localnici şi prin intermediul unor descendenţi care au putut oferi relaţii cu privire la acest subiect şi au pus la dipoziţia publicaţiei noastre documente sau fotografii care să ateste că au avut părinţi, bunici sau străbunici care au parcurs un secol de viaţă. După cercetările întreprinse de mine, la ora actuală cel mai longeviv reghinean este o doamnă, Ana Pop, care a împlinit vârsta de 102 ani în luna decembrie 2015 şi care locuieşte de mai bine de 15 ani la o fiică pe strada Iernuţeni, însă dat fiind faptul că aparţinătorii nu ne-au permis o discuţie cu recordmena de vârstă în viaţă a Reghinului în vederea publicării unui interviu în „Glasul Văilor”, premiul s-a raportat următoarei decane de vârstă Rozsa Szabo, care în luna august va trece pragul unui secol de viaţă.

Ana Pop şi Rozsa Szabo cele mai longevive reghinence în viaţă

Cu ocazia împlinirii a 100 de numere a publicaţiei “Glasul Văilor”, conducerea ziarului a premiat-o pe Rozsa Szabo, cu un tort, un buchet de flori şi o “Diplomă de longevitate”. În 11 august reghineanca va trece pragul unui secol de viaţă cu voia lui Dumnezeu. Rozsa este descendenta familiei nobiliare Barothi din Iernuţeni, recunoscută încă de la 1661 chiar de principele Mihai Apafi I. Totodată femeia de 99 de ani şi 7 luni se poate mândri că este singura reghineancă în viaţă care a fost martoră la vizita Reginei Maria în Iernuţeni din 15 august 1926. Au mai existat exemple de oameni cu vârste foarte înaintate şi în zona Reghinului, cum ar fi preotul Lupu din Hodac care a trăit 118 ani, consemnat de cărturarul Petru Maior în scrierile sale, Paraschiva Roga din Idicel a trăit 116 ani, în Gurghiu, Mihail Marton care a trăit 107 ani, un om care a avut ocazia să îl cunoască personal pe Regele Ferdinand I. La Ruşii-Munţi, în Sebiş Saveta Sigmirean a trăit 105 ani, la Şerbeni Ana Oprea a trăit 104 ani şi a fost o “legendă vie”. A rămas în istorie datorită faptului că a dat informaţii preţioase despre ,,Portul Popoular de pe Valea Beicii la începutul secolului al XX-lea” în ,,Marisia”. În Vătava, Filip Crăciun a trăit 103, iar la Bistra-Mureşului trăieşte şi azi Gidi Iosif la 103 ani şi lista ar putea continua, însă investigaţiile noastre deocamdată au fost realizate strict pe teritoriul Reghinului în ultimii 300 de ani.

Zef Iosif a trăit 135 de ani sau regretabilă greşeală de tipar?

După studiile intreprinse de mine în matricolele bisericeşti şi în cimitirele din municipiu, în Arhivele Naţionale şi în istoria presei locale am descoperit că decanul de vârstă care a trăit cel mai mult în Reghin în ultimii 300 de ani este evreul Zef Iosif care conform unei ştiri din 1945 “Evreii din Reghin în drum spre patrie” din ziarul local “Egalitatea”, apare în dreptul numelui său anul naşterii 1811, ceea ce presupune că reghineanul avea 135 de ani la acea dată, dacă nu cumva a fost greşeală de tipar. Pe locul doi în clasamentul celor mai longevivi reghineni este o unguroaică Hejas Iren şi Zsukan după ce-a de a doua căsnicie, de pe strada Apalinei, care a trăit 103 ani şi 11 luni, iar pe locul III s-a clasat Szilagyi Ester (n. Fekete) care a trăit 103 ani.

103 ani Iren Olainek (1900-2003) căsătorită Hejas şi recăsătorită cu Zsukan Adolf din Bistriţa a trăit 103 ani şi 11 luni. În tinereţe a lucrat ca moaşă în cadrul Spitalului orăşenesc, a fost muncitoare la un gater de prelucrare a lemnului, într-un birt şi la final a primit din partea statului o pensie de ajutor social. A fost căsătorită cu pantofarul Hejas Ludovic cu care a avut doi copii Ludovic jr. şi Ştefan, ambii zidari constructori. Ştefan în al Doilea Război Mondial a luptat în Armata Maghiară după care a căzut prizonier timp de 11 luni într-un lagăr din URSS până în august 1945. Ludovic a fost telegrafist în cadrul Poştei. După moartea soţului, Iren s-a recăsătorit cu Adolf Zsukan din Bistriţa alături de care a mai trăit 15 ani pe strada Apalinei la nr. 46. După moartea celui de al doilea soţ, a fost îngrijită de nora sa, Ileana, deoarece în ultimii ani din viaţă a orbit. Fiul cel mare Ludovic, s-a căsătorit cu o evreică şi a plecat în Israel în 1964 unde a decedat în 2009, iar fiul cel mic a trăit în Reghin şi a decedat în 2010. Zsukan Iren a trecut la cele veşnice în 8 decembrie 2003, fiind înmormântată în cimitirul reformat din municipiu.

103 ani Szilagyi Eszter (n. Fekete) (1902-2005) S-a născut la Toldal în 12 iunie 1902 şi a fost căsătorită cu Szilagyi Iosif împreună cu care au avut 5 copii. În perioada celui de al Doilea Război Mondial, Iosif a fost trimis pe front în Armata Maghiară şi apoi a fost capturat prizonier de Armata Sovietică. În perioada războiului Ester s-a refugiat la Topliţa într-o pădure şi după întoarcerea soţului din lagăr au luat viaţa de la zero. Au cumpărat o casă în satul Filpiş comuna Breaza. După moartea soţului, s-a mutat la Reghin unde din 1980 a locuit la nepoata sa Szilaghy Zsuzsanna pe care a ajutat-o să îşi crească strănepoţii. A avut 5 copii, 7 nepoţi şi 10 strănepoţi. A fost o femeie activă, creativă şi sociabilă, care a căutat permanent latura veselă a vieţii. A murit de bătrâneţe la 103 ani, în 26 mai 2005 şi este înmormântată în cimitirul reformat din Reghin.

102 ani Carolina Schuller (1850-1953) S-a născut în 16 aprilie 1850 în familia lui Iozsef Theil şi Regina Halrich. Şi-a serbat ziua de naştere la 102 ani în Germania (era bunica lui Robert Schuller din Reghin). Femeia a trecut la cele veşnice în 5 mai 1953 fiind înmormântată în cimitirul săsesc din Reghin.

101 ani Luca Ioan (1907-2008) S-a născut în Filpişu Mare în 11 iunie 1907. A trecut prin două războaie mondiale, cinci regimuri politice, patru regi şi patru preşedinţi, nu a umblat nicio zi la şcoală, dar pentru aceea s-a descurcat cu banii. În 1914 l-a cunoscut personal pe Aurel Vlaicu cu ocazia vizitei aviatorului la Tîrgu-Mureş pe râtul Măcelarilor, unde Vlaicu a efectuat mai multe zboruri cu copii la bord. S-a căsătorit în 1932 cu Ioana Luca, a avut patru copii şi a luptat pe front în cel de al Doilea Război Mondial din 1942 până în 1945 în armata maghiară cu care a traversat pe jos Germania, Italia, Franţa, Austria şi Rusia. De-a lungul vieţii ,Ioan a fost slugă, cioban, colectivist şi om de serviciu la o şcoală din Bucureşti. În 1981 a rămas văduv şi din 1995 s-a mutat la Reghin la fiica sa Olivia, în Iernuţeni unde a decedat în 2008. Nea Luca a fost cel mai vârstnic membru al unui partid politic din România. A fost membru în Partidul Creştin Noua Generaţie condus de Gigi Becali.

100 de ani Istvan Brassai (1805-1905) s-a născut în 1805, a trăit în Reghin pe strada Apalinei, a scăpat cu viaţă din Revoluţia de la 1848 când Reghinul a fost ars din temelii. A fost căsătorit cu Erzebet Berekmerek şi a trecut la cele veşnice în 13 februarie 1905.

100 de ani Saly Berger După inscripţiile de pe placa funerară extrem de degradată se pare descifra că evreica Saly a trecut la cele veşnice în 14 august 1907 sau 1914 însă este specificat pe partea de jos a mormântului că a trăit 100 de ani.

100 de ani Ispas Alexandru (1913-2014) ,,Sandi” sau „Prim ministrul de la Reghin” cum îi spun prietenii, s-a născut la Aiud şi a făcut armata la marină în Constanţa, pe nava Majestăţii Regele Ferdinand I. A fost soldat la depozitul de materiale maritime din Constanţa. În al Doilea Război Mondial a participat cu armata română la Campania de Est între 1 aprilie 1944 şi la cea din Vest până la 5 septembrie 1944. A ajuns în Reghin în 1957 şi de-a lungul vieţii centenarul a avut mai multe meserii. Deşi profesia de bază era de mecanic, nu a practicat meseria aceasta niciodată. În schimb a fost magazioner, a muncit ca birocrat şi nu în ultimul rând, a fost şofer în panificaţie la Gostat şi la Intreprinderea de articole sportive IPM Sport, de unde s-a şi pensionat în 1973. A avut două soţii, însă cu nici una dintre acestea nu a avut copii. Prima soţie a fost grecoaică, Anastasia Stravralopulus, care a avut două sarcini extra-uterine în urma cărora s-a îmbolnăvit şi a murit de tânără, iar cea de-a doua soţie, Doina, a fost din Reghin, din neamul Bucinilor şi a fost grefier la Tribunalul Reghin.

Rozalia Adorjani (1911-2011) s-a născut în 13 mai 1911 în comuna Petelea. În 30 septembrie 1947, a obţinut brevetul de coafeză şi a lucrat în Reghin toată viaţa. În câmpul muncii a primit de-a lungul anilor o serie de recunoaşteri din partea statului român pentru activitatea prestată la Cooperativa „Igiena” şi o diplomă de fruntaşă în producţie în cadrul Cooperativei “Progresul” în 1962. În anul 1931 s-a căsătorit cu pantofarul Adorjani Ladislau, căsătorie din care au rezultat doi copii, Vasile în 1933 şi Atilla în 1935. La 100 de ani a fost omagiată în Biserica catolică de primarul Reghinului Nagy Andras şi viceprimarul Maria Precup care i-au oferit sărbătoritei o diplomă de excelenţă, o sută de fire de trandafir şi suma de 1000 de lei cadou. După oficierea slujbei încojurată de 15 colege de muncă s-a plantat un brad în curtea bisericii în onoarea sărbătoritei care va dăinui peste timp şi îi va eterniza trecerea ei pe acest pământ. Rozalia a trăit 100 de ani trei luni şi 14 zile, a trecut la cele veşnice în 1 august 2011 şi a fost înmormântată în cimitirul romano-catolic din muncipiu unde îşi doarme somnul de veci.

La un pas de un secol au mai fost mulţi reghineni, dintre care amintim

Kati Neuman (1832-1931) din Reghin a trăit 99 de ani şi înmormântată în cimitirul evreilor de pe strada Cerbului. Susana Conţ născută în 1852 a decedat la Azilul de Bătrâni din Reghin în 5 decembrie 1951.

 

Irina Şular s-a născut în 14 octombrie 1914 în Reghin în familia lui Janos şi Maria Ilyes. A fost o femeie pasionată de cifre, literatură şi cultură. A fost contabilă şi responsabil cultural mai bine de 30 de ani la IUPS Reghin. În 25 octombrie 1933 s-a căsătorit cu celebrul avocat Ioan Şularu din Râpa de Jos cel care avea să înfiinţeze în Reghin două publicaţii “Toate Legile” şi “Glasul Şomerilor”. Obişnuia să cânte la pian şi la vioară, a jucat teatru, a recitat poezii pe mai multe scene la diverse evenimente culturale şi spunea că a citit de-a lungul vieţii aproape 5.000 de cărţi. A rămas văduvă la 27 de ani însă nu s-a mai recăsătorit niciodată. Şi-a crescut fiica cum a ştiut mai bine şi a fost mândră de ea pentru că a devenit profesoară de muzică. Rămasă singură în ultimii zece ani de viaţă, a locuit pe strada Călăraşilor la nr.16, fiind îngrijită de vecina ei Elena Matei. A trecut la cele veşnice în 3 martie 2014 şi a fost înmormântată în cimitirul reformat. Georg Binder (n. în 26 aprilie 1844- d. în 1943) de profesie turnător de monede (Gelbghgiesser) a fost fiul pielarului Iozsef Binder şi a Reginei Schiffbaumer este înmormântat în cimitirul evanghelic din Reghin.

Zuzan Gyorgyne din Reghin s-a născut în 1806, a fost căsătorită cu Mihai Olienek în 11 februarie 1904 avea 98 de ani.

Ca şi o curiozitate Vasile Herţa (fost director al Fabricii Irum în perioada 1972-1998 şi consilier local din partea PSD) stabilit în Reghin din anul 1954, azi în vârstă de 86 de ani, a avut un strămoş pe nume Ilea Creţu din Războieni care a trăit 116 ani, dacă îi va moşteni gena ereditară am putea asista la un nou record local la capitolul longevitate peste 29 de ani. Doamne ajută!

Topul celor mai longevivi reghineni în viaţă

102 – Ana Pop (1914-2016) urmaşă de veteran de război. S-a născut în 13 decembrie 1914 în comuna Orosfaia jud. Bistriţa din părinţii Gabor şi Maria. A fostcăsătorită cu Pavel Pop cu care a avut 7 copii. A locuit în Strada Dealul Brezii până în anul 1997 când i-a decedat soţul şi s-a mutat la o fiică în strada Iernuţeni unde locuieşte şi azi.

99 – Rózsa Szabó (1916-2016) în 11 august va împlinii frumoasa vârstă de 100 de ani. Rozsa este descendenta din familia nobiliară Baroti din Iernuţeni recunoscută încă de la 1661 chiar de principele Transilvaniei Mihai Apafi I. Locuieşte pe strada Gurghiului, este o femeie timidă, dar extrem de lucidă care poate vorbi ore întregi despre istoria fostei comune Iernuţeni, unde s-a născut, a copilărit şi a trăit toată viaţa.

S-a născut într-o familie de reformaţi fiind al doilea copil al pescarului Szabo Lajos şi al Iustinei Baroti. Rozsa a mai avut două surori Ana şi Maria şi un frate Istvan care a murit în copilărie. Părinţii ei au divorţat pe când Rózsa avea 4 ani şi mama ei nu mai avea să se căsătorească niciodată. A făcut 8 clase şi îşi aminteşte că primele clase le-a făcut în Iernuţeni sub îndrumarea profesorului Hajdu Zoltan. La vârsta de 10 ani, în 15 august 1926 a fost martoră a vizitei Reginei Maria pe Valea Gurghiului, care a făcut un popas în Iernuţeni. Rozsa îşi aminteşte că Alteţa Regală şi-a făcut apariţia la bordul unei maşini decapotabile împreună cu fiica sa, Ileana şi colonelul Rădescu şi binenţeles escortată de poliţie şi agenţi de siguranţă îmbrăcaţi în civil. Convoiul regal a fost întâmpinat de Fanfara din Petelea la intrarea în comuna Iernuţeni care a urmărit şi programul susţinut de elevi din comună sub supravegherea preotului, după care regina şi-a continuat drumul spre Castelul de la Lăpuşna unde era invitată de arhitectul palatului regal, Karel Liman să facă o recepţie a lucrărilor. În perioada interbelică l-a cunoscut pe Eugen Nicoară care era doctorul lor de familie şi pe fotograful Moise Ioan care venea des în Iernuţeni cu decor şi recuzită pentru a face fotografii la minut. În 4 aprilie 1942 s-a căsătorit cu Peter Szabo în Apalina, care după un an de căsnicie a fost trimis pe front, a luptat în cel de al doilea Război Mondial după care a căzut prizonier în URSS. După cinci ani, când s-a întors soţul ei din lagăr, s-a mărit şi familia. În 1949 Rózsa a născut un băiat, Peter junior şi în 1952 a născut o fată botezată Rozalia care a ajuns inspector de cadre la ICSM Reghin. La 36 de ani şi-a pierdut fiul care s-a stins din viaţă în urma unui infarct şi în anul 1988 şi-a pierdut soţul după 46 de ani de căsnicie. Rózsa a lucrat ca vânzătoare şi apoi casieră a magazinului de mobilă din oraş a cărui director a fost chiar soţul ei Peter Szabo, timp de 42 de ani. După ce şi-a fracturat o gleznă s-a pensionat pe caz de boală şi apoi de bătrâneţe. Astăzi, la aproape 100 de ani, este mulţumită privind în urmă, nu este complexată de faptul că pentru 15 ani trecuţi pe cartea de muncă primeşte o pensie doar de 320 de lei ,o are ca sprijin pe fiica ei care o îngrijeşte 24 de ore din 24. Întrebată care este secretul longevităţii sale, reghineanca a răspuns rârzând ,,Aşa a vrut Dumnezeu,,. Spune că de-a lungul anilor nu a suferit nicio intervenţie chirurgicală, a avut grijă să nu facă excese, chiar dacă nu a fumat şi nu a consumat alcool, recunoaşte că toată viaţa a băut cafea. Chiar dacă se deplasează cu ajutorul unui cadru, Rózsa ascultă zilnic ştirile la televizor, îşi căpăleşte singură trandafirii din curtea casei şi udă florile.

Robert Matei