Arheologia a făcut o adevărată revoluţie în istorie, lărgindu-i orizonturile aproape în aceiaşi măsură care telescopul a mărit câmpul vizual al astronomului, spunea cândva un arheolog renumit. Perfect adevărat şi în cazul descoperirilor monetare din judeţul Mureş şi să nu mai vorbim, în cazul vestigiilor de la nivel naţional unde descoperirea de noi tezaure, mai nou este realizată de amatorii fără studii în domeniul arheologiei, fapt care vrem, nu vrem a devenit un adevărat fenomen care ştirbeşte reputaţia cercetătorilor cu atestate care tac mâlc.

Ca jurnalist am o întrebare care mă obsedează încă de acum nouă ani, de când am ales această profesie “De ce nu are Reghinul muzeu de istorie”? Am scris mai multe articole pe tema descoperirilor arheologice, de artefacte militare de la Reghin şi despre intenţia unui localnic colecţionar şi cercetător pe cont propriu de a-şi dona o parte din piesele de rezistenţă municipalităţii dacă autorităţile ar fi făcut paşii necesari pentru înfiinţarea unui muzeu de istorie în municipiu. Din păcate nu s-a sesizat nimeni din cei care ar fi avut competenţe în acest sens. S-au perindat şase Consilii Locale în 26 de ani de la aşa zisa Revoluţie Română din Decembrie 1989 la conducerea Reghinului însă niciun consilier nu a avut o astfel de iniţiativă. Nu cred că era imposibil să se înfiinţeze o comisie de specialitate în acest domeniu, să se găsească un sponsor local pentru realizarea repertoriului arheologic al Reghinului sau să se plătească din bani publici. S-au plătit în schimb sute de mii de euro de-a lungul anilor pentru artişti care au concertat la Reghin unii justificaţi, alţii prea puţin, fără să se îmbogăţească municipalitatea cu ceva la modul palpabil. În schimb, cu un muzeu de istorie la Reghin am fi putut fi şi noi incluşi în itinerarele turistice ale ţării, având în vedere că în municipiu există colecţionari valoroşi care deţin piese rare constând în carte veche românească, numismatică, fotografie veche şi hărţi, de la care s-ar putea achiziţiona piese de rezistenţă. Pe de altă parte, dacă nu ar fi existat decoperiri pe raza municipiului, nu aş fi avut nimic de obiectat, însă avem chiar multe şi din nefericire au trebuit să ni le claseze şi să le sistematizeze alţii, dar bineînţeles, nu gratuit. Mai dureros este faptul că nici măcar după ce a apărut cartea cu repertoriul arheologic al judeţului unde este inclus şi Reghinul nu s-a sesizat nimeni din municipiu că ar trebui făcute demersuri pentru a recupera tezaurul de argint descoperit la Reghin şi toate vestigiile dacice expresive în lămurirea unor aspecte sau raporturi diverse pe care populaţia geto-dacică le-a întreţinut cu aceste popoare antice. Pentru că, odată ce deţii anumite vestigii în ogradă, ele devin instrumente de analiză palpabile care pot genera o sumedenie de posibilităţi de interpretare a unor perioade lacunare din istoria Reghinului. Aceste antichităţi descoperite sunt mult mai importante decât realizarea unor compilaţii ale opiniilor altora despre istoria Reghinului. Nu îmi permite spaţiul pentru a vă prezenta pe larg siturile arheologice ale Reghinului şi vestigiile cele mai ilustrative pentru epoca sau cultura în care au fost create şi descoperite aici. Pe scurt, vă spun în succesiunea lor cronologică, că au fost găsite la Reghin, la Apalina şi la Iernuţeni, vestigii începând din istoria străveche şi veche (preistorie, proto-istorie, istorie antică, post dacică). Au fost găsite monede din secolul I, ceramică, arme, piese ornamentale de bronz, iar dacă ar fi să fac referire la descoperiri mai de amploare aş aminti de tezaurul monetar descoperit în Reghin în 1967, datând din secolele XIX-XX. Tezaurul a fost descoperit în urmă cu 49 de ani, cu ocazia lucrărilor de fundaţie pentru blocurile din cartierul Mihai Viteazul. Comoara cuprindea 216 monede de argint emise în Austria, Ungaria, Lombardia şi la Veneţia. Monedele se păstrează astăzi în Muzeul Judeţean Mureş şi se pare că ar fi fost îngropate în perioada 1918-1919, în perioada tulbure a căderii monarhiei austro-ungare. Atunci s-a ţinut secretă descoperirea o perioadă, dar au trecut aproape 50 de ani de atunci şi alţi 26 de la revoluţie. Suntem liberi, nu ne mai putem ascunde după scuze legate de cenzură şi sau că nu avem aprobarea comitetului Central al Partidului Comunist Român. Totuşi, nu s-a făcut niciun demers în a ne recupera antichităţile Reghinului. Oare de ce nu se intenţionează să le aducem acasă? Există interese ascunse ori lipsă de patriotism local?