A început numărătoarea inversă a zilelor rămase în calendarul anului 2015 şi majoritatea dintre noi încearcă să facă un bilanţ al realizărilor şi al eşecurilor pentru a afla dacă a fost un an mai bun sau mai rău decât 2014. Unii sunt împliniţi că au evoluat, alţii complexaţi că au cedat în faţa vulnerabilităţilor şi au clacat, dar important e să conştientizăm că există un înger deasupra fiecăruia dintre noi. În definitiv totul e relativ în viaţa pământeană, numai Dumnezeu este veşnic şi nu este egoist, El a creat îngeri pentru fiecare, nevoie a inimii şi pentru orice dorinţa a fiecărui copil.

Trebuie doar să le ceri ajutorul. E liniştitor să ştim că ei ne sprijină trecerea înspre viaţă la naştere şi că tot îngerii sunt cei care ne ţin în braţele lor în clipa morţii. E minunat să ştim că există îngeri care se îngrijesc de sufletul nostru şi ne alină în momentele de boală.

Nu vi se pare curios cum reuşim să trecem în viaţă peste încercările de orice fel? De multe ori, fără să avem vreun antrenament sau experienţă, totuşi găsim inexplicabil putere, înţelepciune şi voinţă să mergem mai departe şi după cele mai cumplite tragedii. Pentru mine rămâne un miracol şi acum, cum pot oamenii, în apropierea Crăciunului, să se metamorfozeze, an de an, în „îngeri” ce veghează asupra a tot ceea ce înseamnă bunătate şi cum ajung să le pese peste noapte de cei săraci şi fără adăpost. Se spune că există îngeri a căror unică menire este să capteze cuvintele care sunt adevărate şi să le ducă undeva unde ele vor fi primite. Mai mult ca oricând, în luna decembrie, oamenii din jurul nostru parcă ar fi acele fiinţe angelice, îi auzi că rostesc cuvinte frumoase care te încarcă cu energii pozitive, îi vezi că îngroaşă rândurile bisericilor, fac fapte bune necondiţionat, iartă, dau dovadă de compasiune şi chiar îşi felicită adversarii. Luna decembrie, pe lângă faptul că are întotdeauna 31 de zile, e o lună magică în care ai impresia că îngerii luminează drumul ce ni se aşterne înainte.

Nu ne mai deranjează cerşetorii, nici bârfele duşmanilor, nici somaţiile facturilor neplătite. Sărbătoarea Naşterii Măntuitorului nostru rămâne o taină şi acum, după mai bine de 2000 de ani, o noapte sfântă în care s-au deschis cerurile şi pentru o clipă, lumea puterilor netrupeşti a pătruns în universul nostru material. Pentru creştini Naşterea Domnului este considerată sărbătoarea familiei, a bucuriei, a bunătăţii lui Dumnezeu, care prin Fiul Său l-a eliberat pe om din starea de singurătate şi de robie a păcatului, aducându-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Prin urmare, noi avem menirea de a trăi în simplitate şi smerenie momentul, nu de a ne face planuri şi excursii în locaţii extravagante. Însă, deşi Crăciunul este o sărbătoare religioasă care celebrează naşterea lui Iisus Hristos, este sărbătorit pe 24-25 decembrie şi de non-creştini ca o sărbătoare laică, fără substrat religios.

Mai trist e faptul că în ultimii ani, din ce în ce mai mulţi creştini declară că sărbătoresc Crăciunul laic, bucurându-se de porc, de pom, cadouri şi de o masă bogată, fără a mai asculta colinde tradiţionale şi fără a mai pune accent pe latura creştină. Şi cum încurcate sunt căile Domnului, încă nici astăzi nu poate fi explicat motivul pentru care cele mai iubite cântece ale iernii şi Crăciunului din lume sunt „White Christmas” şi „Winter Wonderland” create de câtre evrei, dar care, de fapt, nu sărbătoresc Crăciunul.