Am rezonat din tot sufletul la „Acustic Live Festival” pe care îl consider un eveniment foarte reuşit din punct de vedere organizatoric. M-a întristat numărul mic de spectatori, însă pe de altă parte, m-a bucurat că a fost un public de calitate care a ştiut să asculte şi să aprecieze muzica de calitate fără să deranjeze. Se ştie că artiştii din domeniul muzical sunt percepuţi şi înţeleşi de o parte prea mică a societăţii civilizate, aşa că Reghinul a fost în grafic. Respectul nostru organizatorilor pentru iniţiativă, pentru susţinere şi asumare până la capăt a unui act de cultură muzicală. Pe Marcel Naste l-am cunoscut mai bine în 2007 la un eveniment în care printre invitaţi, se afla şi el ca tânăr pictor, iar pe Silvan Stâncel ca tânăr interpret într-o tabără de creaţie tocmai la Idicel Pădure, la iniţiativa Sorinei Bloj, pe atunci director al Casei de Cultură a Tineretului „George Enescu”. Era anul în care Silvan câştiga la prima ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Folk şi Chitară Clasică „Prima iubire”. M-au impresionat atunci prin felul lor de a fi modeşti şi activi. M-au impresionat şi mai mult acum. Marcel Naste în calitate de partener al proiectului „Acustic Live Festival” şi Silvan Stâncel în calitate de director artistic de festival. Îi felicit pentru că împreună au reuşit să pună bazele singurului festival concurs din România pentru promovarea chitarei şi a muzicii acustice live, indiferent de genul muzical. Bineînţeles că la reuşita evenimentului şi-au adus aportul şi Fabrica de Instrumente Muzicale „Hora” cu 8 chitări de marcă, Primăria Reghin prin premiul în bani de 4.000 de lei şi “Libris Braşov” care a oferit premiul special al juriului. Dincolo de toate, cel mai important este faptul că prima scânteie s-a aprins în Reghin, o scânteie care poate genera în ani, un fenomen la scară naţională pentru a recâştiga prestigiul pe care l-a pierdut în ultimii ani, Reghinul. Era absolut necesar un asemenea concurs de muzică cântată pe instrumente cu coarde la Reghin, având în vedere că aici există tradiţie de construire de instrumente încă din anii 20.

Eu nu sunt aliatul acelora ce contestă valoarea şi sensul muzicii uşoare româneşti, din contră, o aprob şi îi recunosc valoarea fiziologică. Am ascultat muzică de bună calitate, din mai multe genuri, unele cu texte şi frazări inconfundabile. Prestaţia lor a fost jurizată de specialişti în domeniu, greu de contestat AG Weinberger preşedinte al juriului, secondat de Maria Gheorghiu şi Silvan Stâncel. Poate gala de premiere a stârnit controverse, mie unul mi-a plăcut. Dar a fost un cântăreţ care a plecat acasă cu trei chitări marca „Hora”, adică trei premii, plus o diplomă de participare şi 100 de lei pentru cota de talentat cu care a fost creditat de juriu. S-a premiat „Cea mai bună prezenţă scenică”, „Cea mai frumoasă compoziţie”, „Premiul publicului” care a fost câştigat de concurentul care a primit cele mai lungi aplauze şi nu în ultimul rând premiul cel mare a fost acordat celor de la „Cats on the roof” o formaţie compusă dintr-un lutier şi o actriţă care fac casă bună cu muzica. Lăudabil a fost şi gestul realizat de Fabrica „Hora” pentru Silvan Stâncel de ai personaliza o chitară construită în condiţii de unicat. Un gest nobil pentru Silvan Stâncel, care în acest an, în luna aprilie, a răspuns invitaţiei celui mai mare producător de instrumente muzicale de lemn din Europa, SC Hora SA Reghin, de a reprezenta Reghinul la Târgul Internaţional Musikmesse din Frankfurt, Germania. Putea fi un reghinean în locul lui Silvan Stâncel, dar încă nu s-a ridicat nici unul la un nivel pe gustul standardelor specialiştilor de la „Hora”, însă provocarea rămâne deschisă.