Zilele trecute făcând o serie de cercetări în cimitirele Reghinului pentru a căuta mormântul unui reghinean care a deţinut un autograf aparţinând voievodului Mihai Viteazu, am dat peste multă ipocrizie în cimitire. Am constatat că trăim nişte vremuri în care nici să mori nu mai poţi, aşa cum scrie în Sfânta Scriptură pentru că am descoperit că ,,moda morţilor vii” e în floare. În toate cimitirele din municipiu o sumedenie de cripte care impresionează prin arhitectură şi cavouri opulente pavate în marmură şi granit sunt ridicate şi serigrafiate cu fotografiile unor localnici care trăiesc bine mersi, însă şi-au dorit să îşi pregătească plecarea în stil mare. Se pare că unii reghineni vor să îşi păstreze opulenţa şi după moarte, elogiaţi prin fotografii şi tot felul de inscripţii învăluite într-o taină care pur şi simplu te înfioară. Cel mai bizar mi s-a părut un mormânt pe care s-a tras gazon artificial pentru a opri vegetaţia să mai crească şi atunci m-am gândit cât de răi am ajuns, să oprim sinteza viului şi laboratorul naturii să îşi urmeze cursul firesc. Când şi aşa e plin de morţi fără urmaşi, a căror morminte sunt invadate de burieni începând de la profesori, la protopopi sau chiar la doctori în drept, care cândva au însemnat ceva pentru acest Reghin ,,oraş de pe deal”. Nimeni pare că nu îşi mai aduce aminte de ei. Mai oribil mi s-au părut o mulţime de plăci funerare pe care sunt inscripţionate telefoanele şi adresele de e-mail a celor care au realizat crucile de la căpătâiul morţilor, de parcă de acolo de unde merg sufletele mai pot să le facă reclame cu discount. În opinia mea este o ,,modă de prost gust” care contravine învăţăturilor bisericii şi nu are nimic din sacralitatea unui loc de îngropăciune. Sincer astfel de morminte nu găseşti nici măcar în Ierusalim, în ,,Ţara Sfântă”, asemenea cruci şi cavouri nu am văzut nici la părintele Arsenie Boca, nici la parintele Nicolae Steinhardt sau Arhimandritul Arsenie Papacioc. Dumnezeu nu are nevoie de marmură şi mozaicuri ,ci de suflete smerite, probabil că aceste persoane cred că relaţia lor cu Dumnezeu se rezumă doar la a-ţi comanda un cavou pentru a nu te lua moartea prin surprindere, în timp ce raiul îl văd ca pe o opţiune. Cred că în primul rând posesorii acestor locuri de veci, nelalocul, lor ar fi trebuit prima dată să îşi mântuiască sufletele şi apoi să se gândească la imaginea lor. ,,Privegheaţi că nu ştiţi nici ziua nici ceasul „ (Matei 25,13) – a spus Domnul Isus Hristos. Cred că în această poruncă, se rezumă întreaga înţelepciune creştină despre mântuirea omului. Mai urmează să se introducă şi la noi moda morţilor invitaţi la propriul lor parastas sau priveghiul la care defunctul stă la masă cu familia şi prietenii, cu un pahar de băutură în faţă şi cu o ţigară între degete, obicei care a devenit tot mai apreciat în Occident.