“Mure de Glăjărie” plantaţia familiei Cioloca

Aproape de satul Glăjărie aparţinător comunei Gurghiu, departe de aglomeraţia urbană, se află satul Fundoaia. Un sat mic, unde cei care mai locuiesc aici sunt atât de legaţi de natură, contopiţi cu pământul care le oferă roadele pe care le pun pe masă.

1

Aici, am descoperit recent o plantaţie de mure lucrată în familie, o plantaţie din soiul ThornFree, dar şi un soi mai tomnatic. Soiul ThornFree este unul cu producţie mare la hectar, rezistent la boli şi la temperaturi foarte mici, care are nevoie de susţinere, fiind un soi cu lăstari ce depăşesc 3 metri.  Fructele rezultate din acest soi sunt mari, având un gust dulce dacă sunt culese la momentul potrivit, când acestea sunt coapte, şi nu în prag de coacere.

Începuturi…

2
După separarea de soţ, Maria Cioloca a continuat să aibă grijă de cei doi copii, o fată şi un baiat. Au stat în chirie, continuând să spere la zile mai bune. Viaţa ei a luat un alt drum, după ce Răzvan, fiul cel mare a terminat şcoala şi a decis să plece la muncă peste hotare.
Maria avea ramas de la parinti un teren, care nelucrându-l, s-a umplut de buruieni, de spini. La un moment dat, Răzvan a venit cu ideea de a investi în acel teren. “Mi-a spus: mami, ce zici să facem o plantaţie de mure? Ideea mi-a surâs pentru că am lucrat sezonier în agricultură în Germania şi Italia şi am prins o idee despre ce înseamnă o cultură. Şi de aici a pornit totul. A venit în luna februarie în concediu, am căutat şi găsit pe internet butaşi la Sântana. În aprilie am făcut plantaţia” spune Maria Cioloca.
Aşa a plantat primii butaşi de mure, 450 de bucăţi pe o suprafaţă de 30 de ari, fără prea multă experienţă, dar cu o mare dorinţă de a-şi lucra pământul. Şi-au numit plantaţia “Mure de Glăjărie”, nume sub care pot fi găsiţi şi pe facebook.
„Mare habar nu am avut despre cum trebuie procedat, despre cum trebuie îngrijită, doar informaţiile primite de la cel de la care am cumpărat butaşii, despre a pune la distanţă de 2 metri şi jumătate între ei şi între rânduri. Mai departe am studiat foarte mult, am căutat şi citit informaţii de peste tot de unde am reuşit, fie internet, fie din cărţi despre cum se întreţine, cum se curăţă etc. A trebuit să-i asigurăm sistemul de irigare prin picurare şi am tras şi o folie de buruiană pentru a fi mai uşor de întreţinut. Primăvara adaug la rădăcini îngrăşământ natural, din bălegar de grajd” spune Maria Cioloca.
Tot fiul ei, după ce ce s-a pus în Franţa pe picioare din dorinţa de a-şi ajuta mama, care încă locuia cu chirie, alături de sora lui, i-a dat două variante: o garsonieră în Reghin sau să se reîntoarcă la casa părintească, unde avea deja plantată cultura de mure. “Nu aveam de gând să mă duc la bloc pentru că acolo am să mor. Crescând la ţară, unde ai lapte, brânză, fasole, mi-a fost frică să trăiesc la oraş, dintr-un salariu cu un copil în şcoală. Eu aşa am crescut pentru că nu am cumpărat niciodată o ceapă, cartofi pentru că toate le aveam puse în grădină de mâna mea plus animale pe lângă casă. La ţară trebuie să îţi placă să munceşti, că dacă nu, nu are rost. Eu sunt un om corect. Mie îmi place să am ce îmi trebuie, dar sunt conştientă că pentru a obţine un anumit lucru  trebuie să muncesc pentru el” precizează Maria Cioloca.

4
Aşa s-a mutat împreună cu fiica ei, înapoi la casa părintească, în satul Fundoaia unde a început să se ocupe mai atent de cultura de mure şi de gospodărie. Plantarea a fost făcută în urmă cu patru ani. Din al doilea an a început să aibă prima recoltă, nu semnificativă, dar suficientă încât să dea semn că munca lor nu a fost în zadar. Adevărata recoltă a început să dea roade anul trecut, continuând cu acest an. La diferite activităţi, precum culesul fructelor se bazează pe sprijinul fiicei sale, Lucia, dar şi pe sora şi familia acesteia, care îi sunt de un real ajutor în orice moment.
Primii clienţi au fost din sat. Lumea era tare curioasă, iar acum vin clienţi noi din diferite zone ale judeţului. La prima culegere m-am păcălit singură. Practic, murea când se înnegreşte nu înseamnă că e şi coaptă. Trebuie să fie moale, să se desprindă singură. În primul an mă tot întrebam de ce murea e acră. Am avut noroc cu nepotul Adelin, care a dus câteva bucăţi la o cunoştinţă în domeniu, care i-a explicat cum stau lucrurile şi în ce moment putem spune că e copt fructul. Ne-am gândit la o mărire de suprafaţă, însă problema ar fi munca la o suprafaţă mai mare. Deocamdată, la suprafaţa pe care o avem  în momentul de faţă, putem face lucrări de întreţine în familie, dar dacă ne-am extinde, am avea  nevoie de mână de lucru pe care greu o găseşti” adaugă Maria Cioloca.

Plantaţia “Mure de Glăjărie” este înfiinţată într-o zonă splendidă, care vă oferă posibilitatea de a vedea de pe deal cele mai frumoase peisaje. Dacă timpul vă permite şi vă face plăcere, vă puteţi culege singuri murea, iar ca un pont, vă sugerez să vă puneţi în coş câteva gustări pe care să le serviţi chiar la firul ierbii.  “Nu am avut încă persoane care să îşi dorească să culeagă singuri murea, dar eu chiar îi îndemn să facă acest lucru pentru că e un mod  bun de relaxare, iar peisajul e minunat” a conchis Maria Cioloca.

3

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*