6

Afine din Călimani – de la drag de agricultură la afacere de familie

Se ştie despre afine că sunt fructe cu diverse beneficii, iar gustul acestora, indiferent de forma aleasă pentru consum este inconfundabil. La Bistra Mureşului, la Poalele Munţilor Călimani, o familie pasionată de agricultură a înfiinţat o cultură de afini, cu trei soiuri. De admirat pasiunea şi dorinţa de a învăţa cât mai multe despre acest produs, în contextul în care au trecut ani buni de la primul gând până la punearea ideii în practică.

7

Ideea i-a venit în anul 2006 în timp ce se afla la un curs de formare ofiţeri în Armată Română. „Fiind un corp de infanterie, patrulam pe dealuri, făceam instrucţie tactică. Acolo erau nişte câmpuri altfel decât cele pe care le ştiam eu, mai precis erau nişte dungi de plastic pe care creştea ceva. Erau afini de cultură dintr-un soi american. Pentru mine, chiar dacă eram obişnuit cu agricultura, era o noutate, iar asta m-a făcut curios” spune Călin Cheiţă.
De aici şi până la prima plantă sădită au mai trecut câţiva ani, perioadă în care a învăţat tot ce se poate învăţa despre o astfel de cultură. „Mi-a luat aproximativ 6 ani să mă documentez, ţinând cont că investiţia iniţială este foarte mare. Un hectar de livadă cu afini pe care să-l faci ca la carte poate merge undeva la 35.000 – 40.000 de euro. Am participat la cursuri şi începuseră să se înfiinţeze şi în România pepiniere. Erau la Baia Mare două pepiniere, iar respectivii au mai organizat cursuri, am tradus din literatura de specialitate nord-americană pentru că ei, alături de sud-americani sunt mari producători. În toţi aceşti ani am învăţat, iar în 2012 m-am hotărât să plantez. Întreținerea plantației o facem în familie. Tata e manager general, mama e inginer horticol și se ocupă de sănătatea plantelor, eu mă ocup de întreținere, logistică și vânzare, cumnatul – soțul surorii mele – de partea tehnică  a instalațiilor, sora de finanțe, iar copiii deocamdată sunt experți în analiza organoleptică. Bineînţeles că la nevoie toți membrii familiei se ocupă  de același lucru” precizează Călin Cheiţă.

Afinul are nevoie de soluri acide

Cei care se gândesc la înfiinţarea unei plantaţii de afin trebuie să ştie că afinul este o plantă care se dezvoltă pe soluri acide. „Cele mai multe terenuri chiar dacă sunt acide şi au PH-ul corespunzător este posibil să fie nevoie să mai adaugi nisip, un fel de turbă specială care se adaugă la rădăcină. La noi chiar dacă a fost solul acid, a fost nevoie să adăugăm mult substrat, multă turbă. Am adus din Lituania 200 de metri cubi la un hectar.
În 2012 nu ştiam foarte multe despre întreţinerea plantaţiei, afinul este o plantă care are nevoie de apă ca să se dezvolte, apă care de multe ori trebuie oferită zilnic. Aşa că cine se gândeşte la o investiţie în planta asta trebuie să ia în considerare şi un sistem de irigaţii.
Sistemul de irigaţie pentru un hectar a costat aproximativ 10 mii de euro” mărturiseşte Călin Cheiţă.
Pentru ca o plantaţie de afin să aibă randament, e nevoie de lucrări agrotehnice care presupun arat, discuit, frezat, iar pământul trebuie să fie foarte bine mărunţit. „Afinul are nişte rădăcini foarte subţiri care intră greu în sol şi atunci solul trebuie să fie destul de afânat, uşor nisipos, să nu fie greu, lutos, cleios şi să nu băltească pentru că excesul de apă dăunează” explică Călin Cheiţă.

Călin Cheiţă a plantat împreună cu familia la început pe o suprafaţă de un hectar aproximativ 4000 de puieţi de afin. În urmă cu doi ani s-au extins cu încă două hectare.
Cheltuiala a început să se amortizeze în anul patru de la plantare. „În anul doi de la plantare încep să rodească, nu ceva semnificativ, în medie undeva la 500 de grame pe plantă. Afinul ajunge la maturitate cam la 6 – 7 ani de la plantare şi se pot obţine dacă se aplică tehnologia corespunzătoare în medie 10 – 15 tone la hectar. Totul depinde şi de factorii de mediu” spune Călin Cheiţă.
Pentru a putea fi prezenţi pe piaţă o perioadă mai lungă de timp în cursul anului, au plantat mai multe soiuri de afine, cu perioadă de coacere diferită. ”Momentan avem trei soiuri: unul timpuriu care începe să se coacă începând cu 20 iunie până prin 20 iulie, un soi de sezon care se coace cam din 5 – 7 iulie până pe la 1 august şi un soi târziu care merge până prin 15 septembrie” a menţionat Călin Cheiţă.

Cerere mai mare decât oferta

8Recoltarea se face manual, bob cu bob. Vânzarea afinelor se face în mare parte engros.
Aproximativ 95% din fructele recoltate se livrează extern, ajungând spre ţări precum: Spania, Olanda, Marea Britanie, Germania. „Nu a fost greu să intrăm pe piaţa externă pentru că sunt şi alţi cultivatori în România şi suntem parte a unui angrenaj mai mare. Dacă teoretic mâine aş avea 100 de tone le-aş vinde pentru că piaţa europeană unde ne îndreptăm noi reuşeşte să consume foarte mult. În schimb se întâmplă un fenomen ciudat. Noi vindem la export, fructul ajunge vrac acolo şi se întoarce în România sub forme de mici caserole. Concret, noi vindem ambalat la 3 – 5 kilograme şi se întorc în magazinele noastre în caserole de 125, 250 de grame la preţuri duble” specifică Călin Cheiţă.

Anul acesta au câştigat un proiect cu finanţare europeană şi speră ca pe viitor să şi proceseze fructele. „Este vorba de o linie de procesare sucuri din fructe. Este un fel de remorcă tehnologică mobilă, care are drept scop obţinerea de sucuri proaspete din fructe prin presare la rece, având şi pasteurizator. Prin diverse combinaţii de fructe se poate obţine un suc natural, care poate fi îmbuteliat şi comercializat. Dar până atunci încă e mult de muncă pentru că ne dorim să scoatem un produs de calitate, ca ceea ce există pe etichetă să fie şi în sticlă” a specificat Călin Cheiţă.

Planuri pentru certificare ecologică

„Suntem în curs de certificare ecologică. Prin sistemul de irigaţie se pot administra şi fertilizanţi. Până anul trecut foloseam şi noi doze mici de fertilizanţi de sinteză, dar începând cu anul acesta am renunţat la ei dorindu-ne să trecem la agricultura ecologică. Este o perioadă de conversie de trei ani. Practic de anul viitor, din anul doi vom putea obţine un precertificat prin care putem să dovedim că suntem în curs de certificare. Cu acest certificat se pot vinde la un preţ mai bun” a concluzionat Călin Cheiţă, care îşi doreşte ca pe viitor să-şi extindă plantaţia cu încă trei hectare.

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*