10934602_780603775349052_1039765295_n

Alina Paşcan „ Mi-am dorit să împart dreptatea pe terenul de fotbal într-o lume dominată de bărbaţi”

De mult timp în diferite ramuri sportive şi-au făcut loc şi femeile, însă când au început să pătrundă pe «terenul» bărbaţilor au fost nu de puţine ori puse la zid. Cum să practice o femeie sporturi precum karate, judo ori fotbal? Însă cu timpul aceste criterii de «selecţie» bazate pe gen au fost eliminate din peisaj, familiarizându-ne cu ideea de a vedea femei urcând pe podium în sporturi potrivite mai mult bărbaţilor.

82331907_465609517657675_3653269933250314240_n

În ceea ce priveşte fotbalul, acest sport a început să câştige popularitate şi în rândul femeilor, astfel încât nu mai este privit ca pe o ciudăţenie. Însă când vine vorba de arbitrii de sex feminin pe terenul de fotbal, părerile sunt încă împărţite, contestându-se  capacitatea femeilor de a arbitra un meci de fotbal. Nu puţine au fost situaţiile când o femeie arbitru a fost agresată verbal şi din păcate chiar bătută. Din fericire, aceste cazuri de agresiune fizică sunt izolate.
Alina Pascan (Casoni) este cunoscută în fotbalul feminin mureşean ca atacant, activând timp de şapte ani la echipa reghineană de fotbal feminin, Viitorul Reghin. Aici, pe terenul de fotbal unde activa ca jucător, a prins drag pentru profesia de arbitru. De ce arbitraj?
“Pentru că mi-am dorit să împart “dreptatea” pe terenul de fotbal într-o lume dominată de bărbaţi. Am luat această decizie după un meci în care am avut o brigadă de arbitrii femei” spune Alina Paşcan. Activează ca arbitru de tuşă, aventura asta în lumea arbitrajului a început pentru ea în anul 2014, iar experienţa ca jucător a ajutat-o foarte mult pentru că “mi-a fost mult mai uşor să înțeleg şi să pun în aplicare Legile Jocului” explică Alina.  Are la activ aproximariv 200 de meciuri de la AJF plus multe meciuri amicale de pregătire. A arbitrat jocuri de juniori U15 cei mai mici, seniori Liga a VI, V, IV, selecţionare ale judeţelor etc. Activează la comisia din Târgu-Mureş şi este singura femeie activă în cadrul acestei comisii.
Într-o lume în care fotbalul este stăpânit de bărbaţi, femeile îşi găsesc greu loc în acest sport. Iar în ceea ce priveşte arbitrajul e cu atât mai dificil. Nu multe sunt femeile care aleg o carieră în arbitraj pentru că replicile dure la adresa lor le fac să fie temătoare. La nivelul judeţului Mureş sunt puţine femei arbitru, dar care dau dovadă de curaj, pentru că da, de asta se pare că ai nevoie pe lângă pasiune în acest domeniu. “Mă consider curajoasă. Ca o femeie arbitru să “reziste” în lumea fotbalului trebuie să fie puternică în primul rând. Apoi curajoasă şi nu în ultimul rând trebuie să aibă pasiune. Cei care află cu ce mă ocup, mulţi dintre ei rămân surprinși. Apoi încep întrebările despre cum am început, cum am luat această decizie şi dacă am de gând să continui pe acest drum” îmi mărturiseşte Alina.
Deşi la prima vedere am putea considera ceea ce face Alina o muncă uşoară, contrariul nu întârzie să apară pentru că e nevoie de un psihic puternic. Suporterii prezenţi la meciuri se comportă deseori grosolan şi nu puţine sunt cazurile în care femeile arbitru primesc replici dure la adresa lor. “Cei din tribună acceptă mai greu femeile în arbitraj, mă trimit la cratiţă de cele mai multe ori. Jucătorii s-au obişnuit, acceptă şi chiar mă felicită după meci. Din păcate nu există meci fără injurii mai ales din partea spectatorilor. Dar norocul meu este că nu m-am lăsat afectată de injurii. Dacă mă afectau într-un fel nu ajungeam aici şi renunţam de mult la ceea ce fac” mărturiseşte Alina.

Dacă ar fi să pună în paralel jocul de fotbal cu arbitrajul, Alina consideră că cel din urmă are un gram de dificultate. “Cred asta pentru că aici, în arbitraj, dacă nu ai luat o decizie corectă în opinia spectatorilor eşti huiduit” spune Alina.
Soţul Alinei e arbitru şi el. Cum e viaţa de familie într-un cămin unde partenerii împart aceeaşi pasiune? “E frumos, dar şi greu în acelaşi timp. Fiecare merge la meciurile la care este delegat, nu prea prindem meciuri împreună. Seara când ajungem acasă vorbim despre meciuri, despre cum a fost meciul, dacă am întâmpinat greutăţi, despre ce ne-a spus observatorul, ce am făcut bine sau greşit. Din când în când ne uităm la meciuri împreună” mărturiseşte Alina.
Chiar dacă nu mai profesează ca jucător în teren, are nevoie de antrenament pe care-l susţine cel puţin odată pe săptămână, axându-se cel mai mult pe alergarea de rezistenţă. Participă periodic la şedinţele organizate cu arbitrii. “Avem şedinţe săptămânale. Ne întâlnim, vorbim despre jocuri, despre problemele avute la meciuri, avem lecţii tehnice, analizăm diferite faze de joc apoi la sfârşitul şedinţei primim delegările la jocuri. Meciurile sunt împărţite pe județ de către AJF. Avem şi meciuri primite de la Federaţie, aici este vorba despre jocurile de juniori republicani. De cele mai multe ori acestea sunt în alte judeţe, iar aici arbitrează arbitrii de perspectivă ai judeţului” adaugă Alina.
Nu ştie ce îi rezervă viitorul, însă ştie sigur că îşi doreşte să evolueze în acest domeniu. “Aş vrea să promovez ca arbitru la liga a III-a. Ca şi jucătoare nu prea mai sper la nimic pentru că e mai greu din moment ce nu se investeşte în fotbalul feminin şi nici nu sunt multe echipe” a încheiat Alina.

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*