Sunt persoane care-şi trăiesc viaţa într-un mod tare fain, pe care le admir în mod special. Unul dintre ei este reghineanul Nagy Lehel. Are 25 de ani şi putem spune că şi-a luat lumea în cap la propriu. De ceva vreme trăieşte în Norvegia şi duce zilnic o viaţă liniştită, departe de zgomotul oraşului, de claxoane şi poluare.

După terminarea liceului, nu a stat prea mult pe gânduri şi a părăsit ţara. “Eram şi sunt un om liber. Am făcut un curs de fotografie pe care l-am urmat după terminarea liceului. Nu consider ca am aumite pasiuni, dar vorbesc cu drag despre multe  lucruri. Îmi place să lucrez munca grea, să pescuiesc, să fac drumeţii în munţi, fotografiatul şi să lovesc fierul galben la nicovală. Îmi place să fiu înconjurat de animale şi… berea “ spune Lehel.
Decizia de a părăsi oraşul în care s-a născut şi România nu a fost deloc grea pentru Lehel. „Nu a fost o hotărâre grea, fiindcă nu mă simţeam ca acasă, acasă. Niciodată. Aşa că întotdeauna plecam în pădure, în munţii. Era doar o chestiune de timp până plecam din ţară. Da, îmi este dor în fiecare zi de familie, de părinţi, sunt oameni de treabă. Este singurul lucru pentru care mă întorc când este posibil” îmi spune Lehel.

Îşi dorise să plece în Islanda şi să parcurgă toată insula pe jos, după care să-şi găsească un loc de muncă şi să se stabilească acolo. „Dar ca să ajung Islanda aveam nevoie de bani şi cel mai rapid mod era să mă duc la o fermă în Danemarca. M-am înscris, după care am plecat în Munţii Făgăraş la o cabană pentru a duce provizii cu măgarii unde am stat timp de o lună. În final am fost sunat să plec în Danemarca şi am plecat. După luni şi luni de muls vaci am strâns banii, m-am întors acasă, unde mi-am planificat Islanda, am căutat oameni care să vină alături de mine, dar nu am găsit. Când a venit timpul, m-am urcat în avion şi eram in Reykjavik – Islanda. Din drumul planificat am făcut doar jumătate în Islanda, asta pentru că era plictisitor singur, ploua fără încetare în luna mai, rucsacul îmi era greu şi umed, aşa că am zis fuck all this” povesteşte Lehel despre prima lui aventură.
De acolo, nu s-a întors acasă pentru că îşi dorea să facă mai mult de atât, ci a plecat în Germania la un prieten, unde a stat două săptămâni, timp în care şi-a planificat viitorul, căutând un loc în care să plece din nou, gândindu-se la insulele Feroe sau Japonia unde ar fi putut face muncă voluntară. Însă nu a fost să fie, dar totuşi, norocul i-a surâs, astfel încât a găsit ferma la care se află şi în momentul de faţă, în Lofoten – Norvegia, locul în care şi-a întâlnit şi iubita.

Norvegia este o ţară care-şi păstrează starea pură, cu peisaje uluitoare, lacuri limpezi şi locuri care par sălbatice. Lehel spune că Aurora Boreală este altceva văzută cu ochii tăi, nu vezi culori ca în imagini, dar dacă este puternică activitatea, atunci mişcarea ei se transformă într-o nebunie pe cer.
“Este incredibil aici în Lofoten pentru că fiecare zi este o adevărată aventură. Cel puţin pentru noi. Mă trezesc dimineaţa, îmi beau cafeaua şi-apoi urmează treburile prin fermă: muls capre, le dau drumul afară pe munte, le fac curat înăuntru, dau mâncare. Apoi mă apuc de zugrăvit plus alte treburi cum ar fi munca în agricultură. Când mi-am terminat tura, mergem la pescuit, pe munţi sau la ocean ori doar în împrejurimi cu maşina. Prietena mea lucrează în bucătărie, ajută cu pregătirea mâncării sau servitul clienţilor care vizitează ferma. Ajută şi în grădină la îngrijirea plantelor. Ferma este situată într-o vale, au cinci copii, majoritatea trăiesc în apropiere, aşa că vecinii sunt doar membrii familiei. Oamenii par să fie plictisiţi şi se ocupă prea mult cu business-ul. La fel ca acasă. Nu am reuşit încă să învăţ limba, fiindca caprele nu vorbesc norvegiana, între noi vorbim engleza şi nu sunt mulţi oameni împrejur. Dar înțeleg destul de mult” îmi povesteşte Lehel.

Momentan nu au o sursă de venit, lucrează doar pentru mâncare şi cazare la această fermă. Dar a strâns bani înainte de a ajunge aici pentru diverse lucruri de care ar avea nevoie. “Acum o lună am găsit un loc de muncă în apropiere în domeniul construcţiilor care se ocupă cu restaurarea vechilor cabane pescăreşti”.
Cât priveşte dorul de casă, Reghinul nu-i lipseşte prea mult. Singurele lucruri de care îi e dor e „piaţa de sâmbătă şi cea de joi cu legume. Îmi este dor de berea ieftină de la Kaufland şi de timpul pierdut pe malul Mureşului”
Dacă ar fi să facă o caracterizare a zonei în care acum locuieşte, Lehel spune simplu „Lofoten înseamnă peşte. De o mie de ani pescuitul a fost cea mai mare economie aici. Sunt multe sate pescăreşti, care s-au transformat în centre turistice, pe parcursul verii”.

Lehel trăieşte cu adevărat aventura în care a pornit şi este de felul lui un libertin şi nonconformist, dovadă fiind frumoasa „nebunie” de a se scălda în apa rece ca gheaţa, alături de prietena lui, indiferent de anotimp. De exemplu, acum, în Lofoten a cam venit iarna, dar asta nu-i sperie, având în vedere că se scaldă încă în apa rece care-ţi taie respiraţia. (Eu am tremurat doar urmărind filmările pe instagram).
Folosesc barca pentru a merge în jurul lacului şi a ajunge la micile insule de unde pescuiesc. Având la dispoziţie şi carne de capră şi porc, nu servesc în fiecare zi peşte, însă atunci când o fac, preferă să-l gătească cu pătrunjel la foc deschis. „Aici la fermă producem multe lucruri noi înşine, pâine, bere, gem, vin, compot, brânză, cartofi, kefir, asta tocmai pentru că ar fi un cost mare dacă am fi nevoiţi să le cumpărăm”.

Un lucru pe care îşi doreşte să-l facă este strâns legat de dragostea lui faţă de animale şi natură. Lehel îşi doreşte propria fermă, una sustenabilă, unde să poată face agricultură, să producă legume, dar şi cu posibilitatea ca cei mici să o poată vizita pentru a lua contact cu animale domestice.
Pe Lehel îl puteţi urmări pe instagram unde postează imagini din viaţa cotidiană, momente frumoase pe care le trăieşte, acolo, departe de casă, unde şi-a găsit fericirea.

sursa foto: Nagy Lehel