10659141_317013855161674_5672059841958635045_n

O școală care trasează destine

1530427_316603141869412_5706743680066396314_nAbsolvenții Liceului Tehnologic „Ion Vlasiu” din Târgu-Mureș au confirmat eforturile profesorilor de a-i învăța o meserie și de a le oferi un început bun în viață

Acum 125 de ani se înființa la Târgu-Mureș un liceu ca o piatră de temelie pentru multe destine care aveau să marcheze viața a zeci de mii de oameni. Școala de Arte și Meserii, se numea atunci, pentru ca, în 2000, să preia numele maestrului Ion Vlasiu, personalitate a culturii românești. Liceul Tehnologic „Ion Vlasiu” de azi, a îmbrăcat haine de sărbătoare în această lună, pentru a-i omagia pe marii dascăli ai școlii, dar și pe cei care au reușit în viață datorită educației și formării profesionale primite aici.

Printre ei, reghineanul Vasile Gliga, care a făcut primii pași în clasa a IX-a în 1974.  „La Liceul „Ion Vlasiu” am învățat să ascult o daltă și să fac primele sculpturi, ceea ce, ulterior, m-a ajutat să îmi întrețin familia, încă din facultate. Aici am învățat sculptură și intarsie, iar cunoștințele dobândite le-am purtat cu mine toată viața. La facultate, la secția mobilă de artă, pe care am absolvit-o, m-au ajutat să înțeleg lemnul mai ușor și să-i dau viață în nenumărate forme. Mi-am întocmit lucrarea de licență pe tema sculpturii și intarsiilor, iar o mare parte din poarta maramureșeană de la intrarea în facultate e lucrată de mine. Cele două comode care au făcut obiectul lucrării de licență sunt și acum în clădirea Universității din Brașov. Profesorii mei de la Târgu-Mureș m-au învățat ce înseamnă munca și meseria și nu voi uita niciodată bucuria cu care intram în atelier. Am învățat ABC-ul meseriei de la maistrul Ioan Feșteu, iar secretele pe care mi le-a împărtășit m-au ajutat chiar de la primul loc de muncă, unde sculptam gâturi de viori. Perfecționarea din liceu m-a ajutat să învăț foarte repede fazele construcției de viori și mi-au dat posibilitatea să pornesc o poveste care acum a ajuns un renume internațional”, a declarat Vasile Gliga.

Directorul Gliga Cosma, tatăl tuturor

Coleg și prieten cu Vasile Gliga a fost și Gheorghe Tătar, care acum este cadru didactic la Liceul „Ion Vlasiu”. Își amintește cu nostalgie de cei 25 de colegi care au pășit cu timiditate în clasa a IX-a, în 1974, și care acum au ajuns directori, șefi de secție, tehnologi, cei mai mulți în industria de prelucrare a lemnului. „A fost o promoție care a făcut cinste și onoare școlii. Ne caracteriza pasiunea, atenția, motivația, dragostea pentru lucrul în atelier. Și eu am rămas în domeniu, plus că atunci am pus bazele unei meserii pe care o practic și azi, la micul meu atelier de tâmplărie.” Pentru tinerii de atunci, far călăuzitor era directorul școlii, Gliga Cosma, o adevărată legendă a învățământului mureșean. „A fost un om serios, consecvent, autoritar, așa cum era necesar să poată să ducă un șantier în paralel cu școala, pentru că efectiv atunci s-a construit actuala clădire a liceului, iar noi am participat și la lucrările de construcții. Trebuia să fie un om autoritar, însă era un om de suflet. Oricând aveai o problemă, te ajuta imediat. Îmi amintesc că, atunci când am terminat facultatea, am venit să mă angajez ca profesor la liceu, și m-a primit ca pe un adevărat coleg. Atunci mulți copii erau de la țară și stăteau în internat, iar Gliga Cosma era tatăl lor, al tuturor. Îi recunoșteam vocea de departe, toată lumea îl respecta. Se spune că un om este om dacă construiește o casă, plantează un pom, crește un copil. Gliga Cosma nu a construit o casă, a construit un liceu, nu a plantat un pom, a plantat un parc dendrologic, nu a crescut un copil, a crescut sute de copii. A fost un om care în viață a avut un țel și l-a urmat până în ultima clipă”. Despre elevul Vasile Gliga, Gheorghe Tătar își amintește că era mâna dreaptă a maistrului Ioan Feșteu, iar clasa de sculptură a fost înființată la insistențele sale și ale altor colegi. „Eram colegi din toate mediile sociale, aveam un coleg al cărui tată era director adjunct, Moldovan Claudiu, dar nu s-a făcut niciodată diferență între noi. Și astăzi ne întâlnim frecvent, ținem legătura, vin colegi din toată țara, chiar și din Canada, Vasile Gliga vine de fiecare dată la întâlniri, iar asta dovedește că am fost un colectiv unit, eram ca o familie. Aveam colegi care stăteau în internat, nu se punea niciodată problema că ei mâncau la cantină, iar alții acasă, la mama. De la băieții de la țară, ordonați, muncitori, am învățat foarte multe, de la cei de la oraș, de asemenea, ei erau mai culți, aveau mai multe informații”.

Profesorii de astăzi se mândresc cu absolvenții școlii. Profită de fiecare ocazie și îi vizitează cu grupe de elevi, cărora le spun că ambiția, conștiinciozitatea și, mai ales, munca serioasă, sunt secretele reușitei în viață.

 

Raluca CREȚ

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*