Scolioza

 

Este una din cele mai frecvente  afecțiuni întâlnite la nivelul coloanei vertebrale.  Scolioza este o deformare fiziologică a coloanei vertebrale. În mod obişnuit, scolioza nu este vizibilă cu ochiul liber.Diagnosticul scoliozei apare atunci când există două anomalii principale ale coloanei vertebrale:

• curbarea laterală: ceea ce înseamnă că dacă o coloană este privită în plan anteroposterior apare o curbură anormală în acest plan. Această curbură persistă de obicei când pacientul se apleacă spre înainte să-şi atingă picioarele cu mâna. O uşoară înclinare laterală a coloanei vertebrale nu este neapărat o scolioză. Deviaţiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi în limite normale.
• rotaţia vertebrelor este de obicei greu de observat pe radiografii, dar este întotdeauna prezentă într-o scolioză.

 

În peste 80% din cazuri, cauza apariţiei scoliozei nu este cunoscută. Aceasta este numită scolioza idiopatică. Scolioza apare de obicei în copilărie sau adolescență şi este asociată factorilor genetici, adesea fiind o afecţiune familială.

 

Există două tipuri de scolioză: structurată şi nestructurată.

 

Scolioza nestructurată implică curburi ale coloanei, fără rotaţie şi este reversibilă, pentru că este cauzată de condiţii precum: durere sau spasm muscular, o cauză inflamatorie precum apendicita acută, inegalitatea membrelor inferioare.

 

Scolioza structurată implică curburi ale coloanei cu rotaţie şi este ireversibilă fiind de obicei cauzată de factori necunoscuţi (idiopatici) ori boli sau alte condiţii precum anomalii congenitale, spina bifida ori probleme care afectează formarea normală a osului.

 

La adulţi, scolioza poate apărea ca urmare a modificărilor coloanei determinate de îmbătrânire (procese degenerative). Aceste procese degenerative pot fi cauzate de către osteoartrite sau osteoporoza.

 

În copilărie şi adolescenţa scolioza, în general, nu cauzează simptome şi nu este evidentă până când deformarea coloanei vertebrale nu devine severă. Coloana copilului poate arăta deformat, iar coastele pot fi proeminente.

 

 

Majoritatea curbelor cauzate de scolioză sunt depistate la examenele de screening. Primele indicii că  o persoană suferă de scolioză sunt umerii inegali, talia inegală sau înclinarea spre o parte a corpului. Diagnosticul scoliozei şi stabilirea tipului acesteia sunt realizate cu ajutorul unei radiografii.

Doar aproximativ 10% dintre copiii diagnosticați cu scolioză necesită tratament.

Cu cât este mai mare curbura cu atât mai mare este și riscul de a se agrava în timp. Curburile situate în partea superioară a coloanei vertebrale se agravează adesea mai mult decât cele situate în partea inferioară a coloanei.

Scopul tratamentului pentru scolioza este de a preveni accentuarea curburii coloanei vertebrale de a corecta și stabiliza curbura severă. Corsetul reprezintă tratamentul standard pentru adolescenţii care au o curbură spinală între 25 şi 40 de grade. Scopul este de rigidizare şi de corectare temporară.

Intervenţia chirurgicală se ia în considerare la cei care au curba coloanei  mai mare de 40 de grade. Cu toate acestea, operaţia nu îndreaptă în totalitate coloana. În timpul procedurii, se utilizează implanturi metalice pentru a corecta curbura şi pentru a menţine o poziţie corectă până când este plasată o grefă osoasă.

Deși cercetările în domeniul scoliozei nu au arătat că exercițiile fizice sau stimularea electrică poate preveni progresia scoliozei, persoanele cu această boală trebuie să rămână cât mai active.

 

Sursa: www.ms.ro

www.sfatulmedicului.ro