DSC_0338

Atunci când concediul devine un chin…

Fiecare dintre noi ne dorim ca măcar odată pe an să putem să beneficiem de câteva zile de relaxare, fără grijile zilnice, rupți de realitatea înconjurătoare…Până aici, totul e perfect, dar de la teorie la practică, e drum lung. Până acum câțiva ani, când nu beneficiam de tehnologiile de înaltă clasă de care dispunem azi, era destul de ușor să spui că pleci în concediu și nimeni să nu mai știe nimic de tine, eventual doar printr-o carte poștală pe care o trimiteai familiei prin care îi anunțai că totul e așa cum ți-ai planificat. Azi însă, nu mai poți spune același lucru. Pe lângă telefonul mobil, fără de care parcă nu mai poți trăi, pe lângă care mai iei și un laptop cu tine, că deh…ai mai avea un termen limită la care trebuie să trimiți te miri ce document, iei în felul acesta și locul de muncă cu tine, de care până la plecarea în concediu spuneai că te termină fizic și psihic. Cine e de vină oare? Șeful care îți impune să îți termini treaba până atunci sau poate tu, cel care în loc să muncești, ai mai tras cu ochiul la ultimele informații „extrem de importante” de pe facebook? Și când stai să te relaxezi, pe șezlongul de sub umbrela de pe cea mai tare plajă de la țărmul mării, indiferent de țara pe care o alegi, îți dai seama că îți lipsește ceva: MUNCA!!! Și o iei cu tine, prin telefon, prin laptop sau tabletă. Și mai scrii un mail, și mai completezi un document, și te mai duci la o baie…Și când te întorci, surpriză! Cineva a avut grijă să te despartă de locul de muncă în cel mai simplu mod posibil: sustrăgându-ți acele gadget-uri de care nu te-ai putut dezlipi. Ce simți atunci? Furie, normal! Și încep urmările: declarații la poliție, nervi, probleme cu șeful, stres că trebuie să cumperi alte telefoane, laptopuri sau tablete, pentru că cele vechi slabe șanse să se mai găsească. Și gânduri negre, care umbresc farmecul, liniștea și relaxarea din ceea ce trebuia să fie răsplata ta după un an intens de muncă. Uite-așa, zilele următoare trec, fără să îți dai seama, iar la final, realizezi că totul a fost un eșec, pornit de la decizia greșită pe care ai luat-o tot tu de a pleca în concediu cu munca. Nimeni în schimb nu și-a pus problema în sens invers: dacă cel care te-a furat s-a gândit la binele tău? Poate își dorea să te facă să ai un concediu departe de locul de muncă, departe de griji? Poate a încercat în felul acesta să te determine să scrii o scrisoare celor dragi, lucru demult uitat de marea noastră majoritate, care probabil nu mai știm care este rostul unei cutii poștale, înafară de a primi în ea facturile? Ar fi frumos să mulțumim acestor oameni „de bine”, asta în cazul în care ne vor returna bunurile, iar dacă nu, măcar să le mulțumim pentru faptul că anul următor cu siguranță ne vom gândi de două ori înainte de a pleca în concediu cu prea multe lucruri fără rost. Acum plec eu în concediu și ghici ce? Îmi las acasă laptopul, iar în ceea ce privește telefonul, vă rog să nu mă deranjați! Îl iau cu mine, dar doar pentru a face poze, pe care promit să nu le postez pe facebook, ci să le printez și să am o amintire reală peste câțiva ani. Și voi scrie și cărți poștale celor dragi mie…ca să știe că suntem bine!

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*