pusher-clipart-pencil-pusher

Idealurile din sistemul de învăţământ românesc

Chiar dacă în România zilelor noastre, în multe dintre instituţiile de învăţământ, predarea integrată şi abilităţile practice rămân doar la nivelul programelor şi al planificărilor cadrelor didactice, importanţa şi beneficiile pe care acestea le aduc nu sunt deloc neglijabile.
Abilităţile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea, din toate punctele de vedere, a personalităţii copiilor, împreună şi în strânsă legătură cu celelalte activităţi ce se desfăşoară în instituţiile de învăţământ.  Rolul abilităţilor practice şi a predării integrate se concretizează în dezvoltarea psihomotorie, intelectuală, afectivă şi estetică a copilului. În cadrul procesului instructiv-educativ, abilităţile practice au un loc bine precizat, conţinutul fiind stabilit după criterii exacte, talentele micuţilor şi dorinţele acestora. De cele mai multe ori, pereţii sălilor de clasă dovedesc munca şi deprinderile acestora, dobândite de-a lungul anilor. Nivelul de îndemânare al elevilor este cel care duce la obţinerea unor rezultate deosebite, ce duc la creşterea încrederii în propria persoană. Elevii sunt foarte încântaţi de acest tip de activităţi, reuşind să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat şi chiar să selecţioneze din mai multe obiecte pe cele care prezintă reale calităţi artistice. „Percepția lumii înconjurătoare diferă de vârstă. La vârsta 4-6 ani activitățile practice au un rol important, domină curiozitatea, observația ca metodă de cunoaștere. Explicațiile teoretice nu au efect, modelarea unor fenomene, materiale ilustrative, desene, machete sunt cele mai recomandate în  dezvoltarea imaginației și creativități micuţilor. Beneficii aduc şi în ceea ce înseamnă  dezvoltarea spiritului de echipă şi a responsabilizării” a declarat Ştefan Someşan Inspector Şcolar General ISJ Mureş. Abilităţile practice asigură confecţionarea unor obiecte care pot fi utilizate în înfrumuseţarea sălilor de clasă,  în aranjarea vitrinelor, în expoziţii şi cadouri pentru părinţi. Această utilitate măreşte interesul copiilor pentru realizarea şi aprecierea  frumosului. Şi dacă până acum am prezentat atâtea beneficii şi lucruri frumoase despre aceste activităţi şi metode de predare, cum arată ele în practică şi cât sunt de uşor de realizat?
„Predare integrată” sună atât de bine şi de interesant încât la prima vedere, o consideri ceva excepțional de frumos, crezi că aceasta este inovaţia în educaţia românească. Însă visul se spulberă în secunda următoare când te vezi în faţa unor clase simultane, fără materialele didactice necesare şi cu o sală de clasă plină cu elevi de mai multe vârste şi cu preocupări diferite. Deci programele şcolare au fost create pentru clase ideale, pentru şcoli moderne şi cu bugete mari. Cum se poate adapta predarea integrată în mediul rural, unde majoritatea şcolilor au clase simultane, iar materialele didactice se mai achiziţionează încă pe banii părinţilor sau a cadrelor didactice care fac această meserie din dorinţa de a rămâne un “tâmplar de suflete” într-un sistem în care parcă uităm faptul că cel în care trebuie investit este copilul şi nu mapele cu planificări şi proiecte? Câtă bucurie se poate citi pe chipul unui elev de clasa pregătitoare în momentul în care descoperă o literă a alfabetului nu prin impunere, ci prin realizarea acesteia chiar cu mânuţele lui din diferite materiale, cât este de uşor să descopere lumea înconjurătoare din excursiile tematice şi nu din atlase.
Dacă ar fi să mergem mai departe spre alt ciclu de învăţământ, anume cel gimnazial, am putea să constatăm o altă activitate de învăţare atractivă, dar care nu se bucură de notorietatea pe care ar merita-o şi anume aceea de a folosi tehnologia în cadrul orelor de curs, interdisciplinaritatea. Informatica, împletită cu istoria, matematica, fizica sau chiar limba română, ar duce la rezultate incredibile. Puterea elevului de a descoperi matematica din orele de chimie sau fizică, biologia din orele de geografie sau multe alte exemple, ar dovedi şi alte capacităţi ale elevilor, nu doar aceea de memorare. Nu vreau să închei într-un mod pesimist. Sper, cred şi îmi doresc ca în viitorul apropiat, ideile ingenioase din sistemul de învăţământ românesc să se poată transpune în practică, în  toate sălile de clasă din România.

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*