Decalogul primăverii se învârte în jurul lui “a cultiva”. A cultiva fapte bune

Zilele acestea mi-a revenit în minte o vorbă a celebrului scriitor francez Victor Hugo: “Zâmbetul e ca soarele, alungă iarna de pe chipul oamenilor”.

O scurtă privire îndreptată spre natură ne-ar întoarce sentimentul îmbucurător a sosirii primăverii. O primăvară timpurie, ce-i drept, şi un pic nefastă pentru echilibrul biodiversităţii; însă pentru noi, ceilalţi exponenţi ai lumii vii, înseamnă o adevărată încântare a simţurilor! Suferinţele devin mai ușor de dus, stresul scade în intensitate, regretele se estompează, pe de o parte, iar dorința de mai bine, de armonie, de creștere și împlinire are un b(l)oom fantastic, pe de alta. Impactul psihologic al anotimpului din faşă” este clar, deci, pentru aproape toată lumea: înflorim. 

Pentru ca acest dezgheţ emoţional să aibă un efect de durată, este decisiv să ne hotărâm la o cale prin care îl putem păstra. Dincolo de predicțiile meteo.

Situaţiile vieţii noastre sunt atât de variate precum suntem noi diferiţi. Avem reacţii (ne)potrivite, justificări (i)logice. Ce mai, suntem complecși! Într-atât, încât o analiză lucidă asupra noastră și asupra celorlalţi este vag posibilă. Discrepanța aceasta între atitudini, sentimente şi gândire are, însă, un numitor comun: sufletul.

Despre oameni se spune că, cu cât câștigă mai multă minte, cu atât îşi pierd din suflet. Daţi-mi voie să mă opun acestui proces de evoluţie (?). Cred în beneficiile cititului, ale conversaţiilor cu rost, ale unei familii riguroase (şi adaptate noului…) din care să facem parte şi ale prieteniilor care critică (atunci când trebuie) mai mult decât laudă (pentru că așa dă bine). Cred că dezvoltarea minţii nu are nicio legătură cu micimea inimii ci, din contră, am convingerea că transformările interioare e nevoie să vină din ambele paliere pentru a putea ajunge la un echilibru.

În toate conjuncturile (şi acest caz nu face excepţie) am impulsul de a realiza conexiuni între emoţii şi idei. Ideile îmi sunt determinate, în primul rând, de ceea ce aud de la alţii, văd la alţii şi simpatizez (sau nu) la activităţile celor din jur. Emoţiile, după cum facem toți, mi le port singură. Dar, da, au legătură tot cu alţii. De aceea, deşi nu am un model anume pe care să îl urmez, îmi place să mă înconjor de oameni inteligenți şi harnici, cărora nu le e teamă să își afișeze propriile vulnerabilități. Pentru mine, sunt singurii pe care îi pot numi puternici dar, mai mult, sunt singurii de luat drept un bun exemplu personal.

Oameni de fel am întâlnit în echipa JCI Tîrgu-Mureş. În prelungirea acestui comentariu o sa vin doar cu un enunț suficient de elocvent, astfel încât să nu mai fie nevoie de multe alte explicaţii: JCI am Responsible. Unul dintre proiectele dezvoltate în cadrul acestei structuri “responsabile”, focalizate pe progresul și ajutorul adus societăţii mureşene este Zâmbete în dar.

Zâmbete în dar este echivalentul unui jurnal scris de o mână de oameni care își doresc să facă fapte bune pentru cei care se luptă cu lipsurile de zi cu zi. Iar, după cum stă scris, așa se și execută. Viaţa poate avea valențe aparte, atunci când o planificăm, însă, dacă din când în când o lăsăm să vină peste noi, nu are ce să strice. Mai ales în cazul a ceva organizat cu mult pozitivism și ghidat de spontaneitate cum va fi evenimentul caritabil Zumba Flashmob! Pornind de aici, echipa JCI Târgu-Mureş, împreună cu echipa “Zumbăreţelor”, vă invită pe data de 8 Martie, în incinta Promenada Mall, începând cu ora 19.00, să oferiţi cât mai multe zâmbete în dar. În lipsa unor ursitoare darnice, dorim să contribuim, printr-o colectare de fonduri, la alungarea iernii de pe chipul tinerilor de la casa de copii din Glodeni.

Putem reaşeza poveştile cu zmei şi feţi-frumoşi, de altă dată, în societatea din care facem parte. Şi, tot aşa, putem să ne încăpăţânăm să fim personajul pozitiv din povestea cuiva. De cele mai multe ori lucrurile mărunte, dar realizate din tot sufletul, ajung să ocupe un loc major în amintirea celui către care se îndreaptă acele lucruri. Revin, acum, la ceea ce spuneam la început. Atunci când ești pus faţă în faţă cu propriul tău dezgheţ, cea mai sigură cale de a-l menţine este binele îndreptat celorlalți. Asta, desigur, după ce intervii asupra propriului tău bine.

Lidia Laszlo

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*