Anton Badea un instantaneu din anii 60

Anton Badea – păpuşar, muzeograf şi cercetător (n. 23 iunie 1931 în Bucureşti – d. august 1993 în Tîrgu-Mureş)

Cine sunt ,,Cetăţenii de Onoare ai Reghinului”? (Serial III)

Prin Hotărârea nr. 61 din 30 septembrie 1998, Consiliul Local Reghin a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare” post-mortem muzeografului Anton Badea, un om care a trăit aproape toată viaţa sa în muzeu şi pentru muzeu. În luna ianuarie a anului 1960, a înfiinţat Muzeul Etnografic Reghin, în cadrul căruia a depus o muncă extrem de migăloasă de identificare a creaţiilor locuitorilor din Valea Mureşului, Valea Gurghiului, Valea Beicii şi a Luţului şi nu în ultimul rând al locuitorilor din Munţii Călimani şi Câmpia Transilvaniei. În 1979 cercetătorul român Irimie Cornel i-a propus să preia conducerea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale din Dumbrava Sibiului, funcţie pe care reghineanul a refuzat-o din patriotism local. Pe lângă cercetarea asupra patrimoniului muzeului şi munca în teren, muzeograful a publicat şi o serie de lucrări ştiinţifice, în care a prezentat o clasificare a plugurilor de lemn, a descris tipurile de unelte folosite pentru extragerea uleiului, a făcut o clasificare a ustensilelor de pescuit şi nu în ultimul rând, a prezentat obiceiurile populare cunoscute sub diferite denumiri “Plugarul”, “Păpălugăra la măsura oilor” sau “Boul înstruţat”. Muzeograful a făcut şi înregistrări pe peliculă cinematografică realizând o serie de filme etnografice rare cu teme distincte precum: “Vânătoare de albine”, “Jocuri de priveghi”, “Cununa de la secerat”, ”Pescuitul cu ostia”, “Treieratul cu îmblăciul” sau “Plugarul”. Din anul 2010 Muzeul Etnografic poartă numele ctitorului Anton Badea a cărui muncă în domeniul etnografiei este un tezaur pentru generaţia de azi şi pentru generaţiile ce vor urma. Etnografia a fost pentru el nu o profesie, ci un mod de viaţă. Din păcate despre Anton Badea s-au scris prea puţine cuvinte de preţuire în comapraţie cu meritele care le-a adus comunităţii reghinene ca şi muzeograf şi cercetător. A murit subi,t la 72 de ani în urma unui atac cerebral, rămânând în urma sa o mulţime de filme nedevelopate şi un regret al celor care l-au cunoscut că muzeograful nu şi-a consemnat memoriile.

A înfiinţat Muzeul Etnografic al Reghinului în 1960 şi a developat 15.000 de filme fotografice

Anton Badea s-a născut în Bucureşti în 23 iunie 1931 din familia lui Nicolae şi Maria din satul Cozma. Primele opt clase le-a absolvit în capitala ţării în cadrul unei Şcoli Italiene, limbă pe care o stăpânea foarte bine. Din declaraţiile lui Horea Badea, fiul etnografului, am aflat că după terminarea Celui de Al Doilea Război Mondial, familia Badea s-a mutat din Bucureşti la Cozma unde au construit o casă pe care ulterior au vândut-o şi s-au mutat în Reghin, stabilindu-şi reşedinţa pe strada Stejarului. Anton şi-a continuat studiile liceale la Tîrgu-Mureş unde a urmat cursurile Şcolii Medii de Tehnică Agricolă. Apoi s-a înscris la Facultatea de Chimie Alimentară din Galaţi (actualmente Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Alimentelor a Universităţii„Dunărea de Jos” Galaţi), unde după primul an a fost concentrat ca militar pe graniţa româno-iugoslavă pentru a apăra hotarele ţării cu arma în mână pentru un eventual atac al paartizanilor lui Iosip Broz Tito. După ce s-au calmat spiritele, Badea nu şi-a mai continuat studiile, a revenit la Reghin şi s-a angajat pentru scurt timp la Secţia de Instrumente Muzicale condusă de Roman Boianciuc, apoi a cochetat o perioadă cu opereta şi teatrul s-a angajat ca păpuşar la Palatul Cultural unde a fost coordonatul secţiei de Păpuşi. În luna ianuarie a anului 1960, a înfiinţat Muzeul Etnografic Reghin, în cadrul căruia a depus o muncă extrem de migăloasă de identificare a creaţiilor locuitorilor din Valea Mureşului, Valea Gurghiului, Valea Beicii şi a Luţului şi nu în ultimul rând al locuitorilor din Munţii Călimani şi Câmpia Transilvaniei. La început, muzeul avea în patrimoniu 64 de piese de port popular, iar în 1970 a devenit muzeu judeţean, precizându-se aria lui de cercetare. Anton Badea nu pleca niciodată pe teren fără magnetofon, aparatul de fotografiat, camera de luat vederi cu cele trei obiective şi acumulatorii încărcaţi, toate într-un I.M.S. vechi pe care l-a primit din partea autorităţilor. Însă după ce muzeograful l-a recondiţioat, vopsit şi pus în funcţiune, partidul i l-a luat înpoi astfel că acesta a fost nevoit să achiziţioneze o maşină (marca Moriss 1100) din economiile personale, pentru munca de teren. Aşa a reuşit Anton Badea să strângă cea mai mare parte din colecţia muzeului de obiecte provenite din ocupaţii de bază şi ocupaţii secundare a ţăranilor români din arealul său de cercetare. S-a străduit să nu îi scape nici o ocupaţie veche şi a tratat-o cu respectul cuvenit, indiferent că a fost vorba de agricultură, creşterea animalelor, plugărit sau tăiatul lemnelor din pădure, vânătoare, pescuit sau albinărit. A cunoscut toţi meşteşugarii populari din zonă indiferent că a fost vorba de dulgheri, fierari, olari, cojocari sau ţesători şi a fost un permanent colector de unelte şi instalaţii tehnice, costume populare, icoane pe sticlă şi ţesături. Muzeograful reghinean a avut grijă să adune fiecare obiect care putea să reconstituie lumea satului de odinioară, ajungând în final la o impresionantă colecţie compusă din 4300 piese muzeale, 12 filme pe 16 mm, circa 5000 de diapozitive şi peste 15.000 filme fotografice. Toate filmele au fost developate de Anton Badea în camera obscură de lângă biroul său, unde avea modificat după concept propriu, un tanc de developare cu care reuşea să tragă 30 de metri de peliculă de film, de unde de foarte multe ori Badea stingea lumina la ora 24.00. (a fost primul fotograf din Reghin care a developat fotografii color şi diapozitive). Cu un astfel de fond documentar, cercetătorul a realizat o sumedenie de expoziţii temporare. Una dintre aceste expoziţii primită cu mare entuziasm de public a fost cea din 1966 cu tema „Arta populară din zona Văii Gurghiului”. În vara anului 1971, la Reghin a avut loc în cadrul Muzeului Etnografic o prezentare largă cu public a materialului şi o susţinere de comunicări ce ar echivala cu o sesiune ştiinţifică din zilele noastre, la care invitatul special al directorului Anton Badea a fost cercetătorul român în etnografie Irimie Cornel. În acelaşi an, reghineanul, s-a remarcat şi în plan publicistic ca şi colaborator al noii serii a revistei ,,Vatra,, alături de Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin şi Melinte Şerban, un lunar social cultural, editat de Uniunea Scriitorilor din România, unde a semnat o serie de studii etnografice. În 1972 a organizat expoziţia “Unelte şi tehnica populară de pe Valea Mureşului şi Câmpia Transilvaniei”. În paralel, Anton Badea a dat admitere şi la Universitatea ,,Babeş Bolyai,, din Cluj la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj, pe care a absolvit-o în 1973. În 1975 a publicat două materiale etnografice în volumul de studii şi materiale etnografice “Marisia” intitulat “Contribuţii la cunoaşterea uneltelor şi metodelor de pescuit pe Mureşul Superior” şi “Trei obiceiuri din Câmpia Transilvaniei” şi a realizat expoziţia ,,Arta lemnului”, iar în 1977 a expus „Arhitectura populară de pe Mureşul Superior şi Câmpia Transilvaniei”. La finalul anilor 70 a fost distins cu „Meritul Cultural” clasa a II-a. În 1979 cercetătorul român Irimie Cornel i-a propus să preia conducerea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale din Dumbrava Sibiului funcţie pe care reghineanul a refuzat-o din patriotism local. A refuzat din convingerea că nu este etic să îşi părăsească propriul muzeu pe care l-a creat, fără a bănuii că peste câţiva ani autorităţile comuniste aveau să îl scoată „forţat” la pensie pentru că Anton Badea avea curajul să critice greşelile sistemului de tristă amintire.

În 1980, Anton Badea a organizat expoziţia „Arhitectura Populară de pe Mureşul Superior şi Câmpia Transilvaniei”, în 1981 „Arta Cojocăritului” şi trei ani mai târziu organiza ultima sa expoziţie de anvergură „Imagini din istoricul agriculturii, păstoritul şi albinăritul”.

A murit neîmpăcat că niciunul dintre copiii săi nu a îmbrăţişat meseria de etnograf

Anton Badea inastantaneu din august 1984 realizat de Dr. Cinca Ion

După pensionarea sa, Anton Badea a primit un apartament în Cartierul Unirii cu chirie şi a fost nevoit să se mute din incinta muzeului pe care l-a slujit timp de 27 de ani cu toate puterile sale. ,,Nu s-a putut adapta la noul său statut, el a fost un om care toată viaţa a făcut cercetare în teren. În 1991, tata a suferit primul accident vascular cerebral şi o semipareză, dar şi-a revenit. Apoi a mai avut un atac cerebral, iar cel de al treilea i-a fost fatal” a declarat pentru Glasul Văilor” fiul muzeografului. Acesta a mai precizat că este convins că tatăl său a murit cu o mare durere în suflet „aceea că niciunul dintre copiii săi nu a îmbrăţişat meseria lui”.

Cel mai mare fiu al etnografului Horea este de profesie designer îbn arte plastice, fica Adriana este arheolog în cadrul Muzeului de Istorie din Alba Iulia, iar mezinul familiei Badea, Marius, a murit la doar 16 ani în condiţii groaznice, fiind strivit de roţile unui camion în 8 august 1988 în timp ce mergea la o partidă de pescuit însoţit de fratele său. În ultimii ani din viaţă Anton Badea era foarte preocupat de cine îi va lua locul şi va duce mai departe ştafeta muzeului şi chiar a încercat în perioada 1984-1985 să convingă o familie de etnografi din Sibiu să se mute la Reghin pentru a se putea pensiona liniştit, cu gândul că viitorul instituţiei la care a pus piatra de temelie va fi dus mai departe cu acelaşi tact şi simţ de răspundere. Anton Badea a trecut la cele veşnice în luna august a anului 1993, internat la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Tîrgu-Mureş şi a fost înmormântat la Reghin în cimitirul de lângă Biserica de lemn edificată de Petru Maior ce poartă hramul Sfântul Nicolae.

 

Distribuie articolul ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*